În presa scrisă, exclusivitatea unei ştiri durează o zi. Adică, până în ziua următoare, când şi alte publicaţii preiau acel subiect dacă, evident, este unul de larg interes. În eter, radio sau tv, ori în mediul online, exclusivitatea unei ştiri este de ordinul minutelor. După ce este difuzată de un post de televiziune, să zicem, ştirea în exclusivitate este preluată şi de alte posturi. Dar, foarte important, este verificată în prealabil şi apoi fiecare post vine cu ceva în plus. Asta ţine de profesionalism şi de respectul care îl are fiecare pentru telespectatori, pentru meserie şi pentru propria persoană. Dar mai ţine şi de respectul faţă de munca altora şi chiar de bun-simţ.
Probabil aţi văzut de multe ori la diverse posturi de televiziune informaţii de genul: „a declarat la postul X”. O personalitate a zilei face o declaraţie importantă la un post de televiziune. Ştirea este preluată şi de alte posturi, care precizează la ce televiziune s-a făcut declaraţia respectivă şi, uneori, chiar şi la ce emisiune.
Mass-media centrală are corespondenţi în judeţele ţării. De regulă câte un corespondent pentru un judeţ sau, de când cu criza, un corespondent la două judeţe. Evident că un singur om, indiferent cât ar fi de bun, nu poate aduna atâtea ştiri câte adună un ziar local. Şi atunci, absolut normal, ziarele locale constituie o sursă de inspiraţie pentru mass-media centrală. Corespondentul ia ştirea din presa locală şi îşi face propriul lui material. Cu cuvintele lui şi cu măcar o minimă documentare din parte lui. Asta în cazul presei scrise, unde este ceva mai uşor. La televiziune, ar trebui ca respectivul corespondent să scoată năsucul din casă, chiar dacă a nins şi este frig, şi să meargă să ia câteva imagini de pe teren. Asta face un ziarist care îşi respectă colegii, care are o doză minimă de bun-simţ şi care îşi respectă munca sa şi propria persoană.
Aproape săptămânal suntem contactaţi de publicaţii centrale (ce nu au corespondenţi în judeţ) care ne cer acceptul pentru a prelua un material sau altul. Ne dăm acceptul și articolul este publicat așa cum se face într-o lume civilizată: cu citarea sursei, în material şi pe fotografii. În cazul internetului se mai face şi trimitere, prin link, către materialul de pe site-ul nostru.
Dacă nu procedezi aşa, înseamnă că furi. Furi ca în codru, fără ruşine, fără bun-simţ.
De ceva vreme, postul de televiziune România TV preia cu o crasă neruşinare materiale de pe pagina de internet a cotidianului nostru, fără a menţiona, măcar din greşeală, sursa informaţiei. Ca să fiu şi mai clar, respectivul post preia ştiri video pe care le difuzează ca şi cum ar fi propriile lor materiale. Dacă se întâmpla o dată, de două sau de trei ori, nu aş fi zis nimic. Oamenii mai greşesc. Dar la acest post tv, furtul se pare că a devenit un obicei. Sincer, am pierdut numărătoarea ştirilor furate de aceşti cititori de prompter.
Duminică, România TV a preluat ştirea video despre familia terorizată de ţiganii de pe Mirăuţi. Nici o imagine proprie. Toate sunt din ştirea noastră. Au lăsat chiar şi vocea redactorului nostru, care a adresat o întrebare victimei. Şi în nici un moment nu au precizat sursa.
Posturi de televiziune care se respectă, TVR 1, Pro TV, Antena 1, Realitatea TV, Antena 3 etc. au preluat de-a lungul vremii imagini video sau fotografii din diverse ştiri postate pe site-ul nostru. De fiecare dată a apărut pe ecran, ca sursă, numele Monitorului de Suceava. Repet, pentru cine nu a fost atent la început: este vorba despre profesionalism, respect faţă de munca altora, respect faţă de propria persoană, bun-simţ. Din păcate, însă, astea sunt doar mărunţişuri, de care mulţi dintre tinerii ziarişti de astăzi nu au auzit.