Alina MIHĂESCU

O să-mi asum riscul de a scrie despre biserică; ştiţi că se spune că, dacă te iei de cine nu trebuie, s-ar putea s-o păţeşti. Mai mult, o să-mi asum riscul să vorbesc a doua oară pe acelaşi subiect. Precum Chuck Norris care a numărat până la infinit de două ori, apoi a pus mâna pe telefon şi s-a autoinvitat la ziua Izabelei. Aş merge chiar mai departe şi m-aş hazarda să spun că treburile cu clădirea mistuită de foc, în care funcţionau Arhiepiscopia şi Seminarul Teologic, par a fi mai degrabă necurate. Odată cu ancheta privind producerea nefericitului eveniment din 8 ianuarie, inevitabilul s-a produs. Au început să se pună întrebări şi să se găsească şi răspunsuri privind legalitatea, autorizaţiile de construcţie, de funcţionare, avizele. Altfel spus, documentele care nu s-au găsit au ars în flăcări. La îndemână răspuns. Cum rămâne însă cu celălalt exemplar, pentru că orice instituţie, fie Inspectorat pentru Situaţii de Urgenţă, fie Primărie, fie Inspectorat în construcţii, etc., eliberează acte în dublu exemplar. Tocmai pentru a evita situaţii de genul dezastrelor ce ar putea distruge tot, precum incendiul de săptămâna trecută. Ca un făcut, din hârtiile rămase la lumină reiese că Arhiepiscopia a primit autorizaţie de construcţie eliberată de Consiliul Judeţean în 2002, pentru o suprafaţă desfăşurată de circa 1.200 de metri pătraţi, destinaţi birourilor şi unei tipografii. În final, după cum se ştie, suprafaţa construită era de fapt mai mare, iar pe lângă birouri a funcţionat o instituţie şcolară, cu internat şi cantină. Seminarul Teologic, ce funcţiona înainte la Dumbrăveni, şi-a mutat activitatea în această nouă clădire cu girul şefului Inspectoratului Şcolar Judeţean de atunci, Mihai Vitcu. Nu i-a interesat pe prea marii învăţământului dacă elevii vor fi în siguranţă. N-a contat că noul sediu nu respecta normele de securitate la incendiu. S-a putut şi-aşa, s-a făcut. Aşadar autorităţile au închis ochii şi au binecuvântat, căci se poate şi invers, cu tăcerea lor, existenţa unei clădiri care nu respecta legislaţia în vigoare. Ancheta şi-a urmat cursul firesc, dar cu multă bunăvoinţă din partea tuturor organelor implicate. Tot pe principiul că nu e bine să te pui rău ştiţi dumneavoastră cu cine. Concluzia este că incendiul din 8 ianuarie care a mistuit clădirea din lemn unde funcţionau Seminarul Teologic „Mitropolitul Dosoftei” şi birourile Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor a izbucnit în zona spălătorului, de la flacăra unei lămpi cu combustibil gazos, folosită fără respectarea măsurilor de protecţie la foc. O spune raportul de constatare ştiinţifică întocmit de specialiştii de la Pompieri şi Poliţie, făcut public de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Bucovina”. Se pare că lampa a fost utilizată pentru dezgheţarea ţevilor din interiorul spălătorului. Prin purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Poliţie, Ionuţ Epureanu, am aflat că, în acest caz, s-a întocmit dosar penal pentru distrugere din culpă. Nu ştim încă a cui e culpa. Dar la câte necunoscute planează asupra acestui subiect, ce mai înseamnă încă una. Or fi oamenii bisericii mai aproape, dar nu sunt mai presus... de lege. Nici cea umană, nici cea divină.