Lucian AVRAMESCU

Am votat, precum știu amicii și inamicii mei, pentru Iohannis, din motivele pe care le-am enumerat, atrăgându-mi aplauze sau înjurături. Am fost surprins, știind mecanismul pregătit împotriva sa, să-l aflu câștigător pe cel pe care l-am considerat mai apropiat de speranțele mele. M-am bucurat de victoria sasului, fără să leșin. Marți am fost în piața din Urlați a zarzavaturilor să cumpăr, împreună cu mama celui mai mic copil al meu, cele de trebuință pentru murăturile asortate, cum le zic gospodinele, și doi saci cu varză. Negustoreasa de la care cumpăr mereu, o femeie care-și ține tarabă în mijlocul pieței liliputane din orășelul de pe Cricovul Sărat, săritoare și atentă să-și mulțumească și mențină vechii clienți, a făcut o pauză de respirație între cântărit gogonelele și ales conopida cea mai albă și mi s-a adresat cu o precipitare care m-a speriat. Era să mor, domnule Lucian! Ce Dumnezeu ai pățit? – am întrebat-o îngrijorat, ținând la această femeie care, vară sau iarnă, nădușită de căldură sau dârdâind în ger, practică sărăcăciosul ei negoț care n-a procopsit-o până acum și, cu certitudine, nu-i va aduce nici în viitor bogăție. A câștigat Iohannis!- mi-a spus ea gâfâit, cu o figură disperată. Am făcut 22 tensiune. Credeam că mă duc. Cum să câștige un străin? Și acum simt că mor, mi-a mai zis, roșie la față, și chiar m-am temut să nu facă o criză. Am rămas uluit nu aflând opțiunea ei electorală, dreptul ei e de a alege pe cine are chef, ci constatând pasiunea nenormală, aproape paroxistică a acestei femei. Ce așteaptă ea de la un președinte și ce a dărâmat-o până la mistuirea de sine necâștigând cel pe care l-a votat? Ce știe ea despre cei doi, ce taifun s-a petrecut în ligheanul strâmt al sufletului ei încât să facă o tensiune în granița infarctului?

Ce să-i spun, cum s-o liniștesc? Acum vreo doi ani mi-a dat un pepene să-l duc Danei Grecu la Antena 3, televiziune unde mă vedea și pe mine și mă lăuda cu o pătlăgică în plus după prestațiile care-i plăceau. De la o vreme mă tot întreabă de ce nu mai merg acolo și nu mă mai vede la emisiuni. Termin o carte, i-am spus, e greu să merg la București, nu merg nici în alte părți, am alte preocupări. Ea a rămas fidelă unei singure televiziuni, așa cum a rămas fidelă negoțului ei de pătrunjel și țelină. Să se tragă criza ei cardiacă de aici? Să-l considere ea pe Iohannis răul de moarte al vieții ei chinuite, chinuită și-n vremea comunistă și azi, fiindcă e o femeie care a trecut pragul pensiei, doar pentru că i-a băgat cineva în cap că neamțul ăsta nu-i geto-dac? Dar ălălalt ce e? Greu de crezut, greu de formulat un răspuns care ține mai ales de culții în cap ai științelor sufletești.

La Vaslui, un cetățean a murit, făcând infarct imediat ce a votat, votul angajându-i energii pe care inima lui nu le-a putut căra. În primul tur, cineva a altoit un topor în cap vărului său care ținea cu alt candidat decât el. Decesul a rezolvat o polemică de convingeri. Votul, în turul doi, a iscat pasiuni de neimaginat, iar tăvălugul popular a fost foarte aproape de a spulbera nu doar niște împăunări găunoase, ci și pereții unei rânduieli cât de cât stabile în inconsistența sa.

Da, alegerile s-au terminat. Aștept, în limite rezonabile, ca președintele care a adunat cea mai vizibilă simpatie populară să facă ce s-a angajat. Eu mă încăpățânez să am încredere în onestitatea lui. Dar nu mă sinucid dacă nu va fi cum am sperat. Lecția votului sper să-l umanizeze și pe Ponta și să-l oblige la o prestație mai devotată față de nație, din postura de premier. Poate că acest tur doi a retezat niște îngâmfări politice și aici nu mă refer doar la premier.

Înaintea votului îmi rugam concetățenii să nu-și mai dea în cap pentru nici unul dintre candidați. Să nu mai facă infarct pentru nimeni. Să nu-și mai administreze bâte, fiindcă oricum sărăcia ne dă mereu, multora, ciomege în moalele scăfârliei. Îi rog și acum, păstrându-mi, în limite rezonabile, simpatiile și antipatiile.