Lucian AVRAMESCU

Primărița Craiovei, alintată în buletin Olguța, lansată în politică de tribunul Vadim, în preajma căruia a prestat un naționalism robust, mă înjură la grămadă. Nu pe mine direct, fiindcă nu cred că a avut răgazul să se aplece asupra vreunei cărți pe care-am scris-o și, în consecință, nu mă știe, ci pe cei care se dovedesc simpatizanți ai candidatului Iohannis. Nu-l cunosc, așa cum am mai scris, pe ”nemțălău”, cum îl numește doamna Olga cea diminutivată, nu-l știu pe ”mut”, cum tot ea glăsuiește, cu poalele politice suite peste ombilic, dar, ascultându-l de vreo două ori, lăsat să vorbească în pauzele nesfârșitei vorbării a lui Ponta, mi-am dat seama că nu-i nici mut, nici prost, cum sugerează primărița pesedistă din Bănie, ci citit, chiar rafinat în nuanțe, stăpân pe ce spune. Și nu spune prostii. Mi-e teamă că vorbele lungi ale domnului Ponta se vor arăta goale într-o confruntare corectă cu sasul, mai zgârcit în vorbă, dar mai adânc în cugetare și mai credibil. Toți alegătorii lui Iohannis, zice madam Olguța, sunt analfabeți, nu-s în stare să scrie, pe Facebook, o frază cu gramatica la ea. Așa să fie? Am destule exemple, chiar pe paginile AMPress, unde îndrăzneala mea de a scrie că Victor Ponta începe să mi se confirme ca pericol real pentru democrație a primit replici, multe dintre ele în conflict cu gramatica. Nu m-am grăbit să-i cataloghez ca inculți și proști pe alegătorii lui Ponta. Oamenii, simpatizând alt candidat, au fost atât de nervoși pe sinceritatea mea frustă, că au mai scăpat o virgulă între subiectul și predicatul înjurăturii ce-mi era adresată. Nu mă mai supăr de mult timp pe cei care, nefiind de acord cu opiniile mele, mă spurcă agramat sau cu gramatica întreagă. Suntem oameni cu temperament, iar o replică poate fi dată, mai repede, cu măciuca în moalele capului, decât cu acuratețea scriiturii. Primărița, politician ajuns în vârf, mândră de ea ca un toc de pantof ascuțit, ar putea cultiva, în noi, alegătorii de rând, un spirit mai catifelat al polemicii, mă gândesc. Aș!  Ea zice că la amărâții ăia de 2.000 de inși care au cerut mai multe cabine de vot în diaspora, ea scoate mintenaș, din mâneca halatului, 20.000 în stradă și face răzbel civil. Aibi pietate, madam! La atâta sărăcie și la atâta bejenie prin lumi să ne mai tragem și un război civil? Să-i omorâm, adică, pe ăi de  îndrăznesc să constate că ”nemțălăul” nu-i nici prost, nici mut și nici farsor și e chiar un român care-și iubește țara? Oricum, mai puțin farsor decât marele împărțitor de pomeni pe care-l slăvește Olguța și pe care, sunt convins, primărița l-ar trăda la prima ocazie. Mărturie poate depune chiar Vadim, care știe mai multe decât spune acum când a trecut peste noapte, cu pamflet cu tot, în căruța celui pe care-l porcăia ieri. Tribunul poate cuvânta mult despre acuratețea morală a fostei lui colege de doctrină și despre biografia ei politică.

Lia Olguța Vasilescu, personaj feminin acru, cu o crispare pe chip care-o face vară primară a sinistrei Kruela, îi dă, din exces de zel, un pumn în cap lui Victor Ponta. Mă tem că semnalările mele critice despre derapajul de la democrație pe care-l comite candidatul PSD, dedat azi la cele mai  jenante compromisuri pentru a obține voturi, îi aduc lui Ponta mai puține pagube electorale decât îi aduce aliata sa politică de la Craiova.