Sandrinio NEAGU

„Nu contează cât de lung am părul / Important e cât de mult gândesc”. Probabil că inspirat de aceste versuri, un elev de clasa a VI-a de la o şcoală din Fălticeni, destul de bun la învăţătură dacă e să luăm în considerare media generală de 9,32 din anul precedent, a ignorat cerinţa directoarei adjuncte de a-şi scurta părul. Decizie greşită, dacă e să luăm în calcul reacţia dascălului cu peste 20 de ani experienţă, care a pus mâna pe o foarfecă şi i-a scurtat bretonul elevului. Fireşte, ulterior au venit şi scuzele pentru un gest pripit şi total nepotrivit.

Plecând de la acest incident, vreau să readuc în discuţie subiectul disciplinei şi al regulilor din şcoli. Evident, după evenimentele din 1989, şcoala a devenit tot mai libertină pentru elevi, iar Suceava nu a făcut excepţie de la această regulă.

Încet-încet, şcolile, în special cele de fiţe, s-au transformat în adevărate scene de paradă a modei sau de etalare a ultimelor noutăţi din domeniul tehnologiei. Dacă ai un telefon simplu eşti o gâscă în comparaţie cu colegul de bancă, mânuitorul unui smartphone de ultimă generaţie, la fel cum un nimeni eşti dacă la şcoală vii cu autobuzul.

În faţa acestei agresiuni, Consiliile de Administraţie ale unor şcoli au reacţionat şi au impus un set de reguli, plecând de la ţinuta vestimentară, lungimea părului sau folosirea telefoanelor mobile pe parcursul orelor.

Nu sunt reguli universal valabile şi depind, după cum am spus, de la o unitate de învăţământ la alta. Acolo unde nu sunt reguli nici nu poţi cere respectarea lor. Probabil că s-a considerat că elevii pot evolua doar dacă nu sunt încorsetaţi în anumite rigori.

Acolo unde regulile au fost scrise negru pe alb se pune doar problema aplicării lor. Nu-i un lucru simplu să-i interzici accesul în şcoală fiului deputatului X sau al primarului Y. Rişti să te trezeşti demis din funcţie tu, director numit interimar şi ţinut în lesă în mod josnic, iar fondurile alocate şcolii s-ar putea diminua brusc şi fără explicaţii.

Şi totuşi, dacă se vrea se poate. Cunosc şcoli, mai exact licee din municipiul Suceava, unde lipsa uniformei te lasă în afara orelor de curs, iar de aplicarea acestor reguli se ocupă firma de pază angajată pentru a asigura securitatea. Semn că acolo unde se vrea se şi poate.

Iar părinţii trebuie să înţeleagă, la rândul lor, că prin înscrierea copilului la o anumită şcoală îşi asumă şi regulamentul de funcţionare al acesteia, cu bune şi rele. Nemulţumirile vizavi de anumite aspecte negative se pot corecta ulterior, prin discuţii constructive şi propuneri clare în direcţiile dorite. Cui nu-i place nu are decât să se mute la altă şcoală, unde libertinajul se practică deopotrivă de elevi şi profesori.

Până la urmă, şcoala este un loc unde respectul trebuie să fie reciproc. Iar dacă asta vor pricepe deopotrivă elevii, părinţii şi profesorii sunt convins că vom avea de câştigat cu toţii.