Tiberiu AVRAM

Generaţii peste generaţii de români au învăţat în clasa I că „Ana are mere”. Era o propoziţie simplă din abecedar, una dintre primele propoziții învăţate. Poate avea o valoare pedagogică. Poate nu. Poate era vremea să fie schimbată, înlocuită cu altceva. Dar mi se pare de prost gust ca această celebră expresie să dispară, iar locul ei să fie luat de o propoziţie, scuzaţi expresia, cel puţin tembelă: „Ioana are un euro”. Dacă informaţia conform căreia Ana are mere ne ducea cu gândul la natură şi, de ce nu, chiar la mâncare sănătoasă, „Ioana are un euro” nu face decât să le reamintească micuţilor elevi că banul este tot ceea ce contează în ziua de astăzi. „Ana are mere” mă ducea cu gândul la o fetiţă cu faţa radioasă care a cules câteva mere dintr-un copac. De unde a luat Ioana un euro? Şi ce face cu el?

Prin intermediul presei centrale, am aflat despre modificările aduse noului abecedar. Dacă nu aţi auzit până acum, vă anunţ că din noul abecedar au cam dispărut numele româneşti. Probabil asta este una dintre modalităţile prin care guvernanţii vor să păstreze nealterate tradiţiile, valorile noastre bla, bla, bla. Nume precum Mihai, Ştefan, Petru (care parcă au şi ceva rezonanţă în istoria noastră) sunt înlocuite acum cu Omar, Uma, Oni sau Cela.

Vestea bună este că noile abecedare, alături de alte manuale, nu au ajuns încă la elevi. Şi nu vor ajunge degrabă. De ce nu au ajuns manualele? Ne-a tot explicat zilele acestea domnul ministru, în special pe Facebook, că acolo nu riscă să fie luat la întrebări de ziarişti impertinenţi. Părerea mea este că pentru situaţia actuală nu există nici un fel de scuză. Că licitaţii, amânări de licitaţii, contestaţii. Nu există. Un ministru competent şi interesat de învăţământul românesc trebuia să-şi ia toate măsurile ca la începutul anului şcolar toţi copiii să aibă manuale. Că de aia se numeşte învăţământ gratuit. Domnul ministru doctor explica zilele trecute că nu este nici o problemă, că se va lucra după fişe şi alte chestii de genul acesta. Acest individ a uitat, însă, să spună cine plăteşte aceste fişe. Dacă ar coborî puţin din înalta-i aroganţă ar vedea la ce cheltuială se înhamă părinţii şi învăţătorii copiilor din clasele mici.

Pe mine mă înfioară altceva. Mai devreme sau mai târziu vor veni şi manualele şi ministrul actual va rămâne tot în funcţie. Că doar nu o să fie prost să-şi dea demisia. Actul acesta este pentru oameni demni, oameni care au coloană vertebrală, politicieni adevăraţi. Ce mă înfioară, după cum spuneam, este ce li se pregăteşte elevilor din clasele I şi a II-a: manualele digitale. Trei, patru ore pe zi, copiii vor sta cu ochii într-un gen de tabletă. Asta în vreme ce părinţii le explică acasă că nu e bine să stea prea mult la calculator sau televizor. Pe lângă multe alte motive, nu este bine şi pentru sănătatea copiilor. Orice părinte ştie asta, fără a avea doctorat. Un copil care stă trei sau patru ore pe zi cu ochii în tabletă nu va fi un copil sănătos. Când s-a luat această hotărâre, de a introduce manualele digitale, nu am auzit să se fi cerut şi părerea unor medici specialişti în pediatrie. De fapt, ce treabă au astfel de medici cu guvernarea?

Am văzut la un post tv un domn care arăta cum se foloseşte un astfel de manual. Scria, cu degetul arătător, pe ecran, diverse cuvinte. Chiar aşa va fi? Copiii vor scrie de acum cu degetul, pe ecrane? Şi dacă nu au tableta la ei, ce fac?

În ţara în care mii de şcoli au veceul în curte, în care elevii nu au manuale, în care dascălii sunt plătiţi în bătaie de joc, un ministru vrea să introducă manuale digitale doar pentru a-şi trece în CV o mare realizare. Fără studii, fără a analiza ce efecte au asupra sănătăţii şi educaţiei copiilor. Dar cui îi pasă de astfel chestiuni mărunte? În nici un caz celor care conduc învățământul românesc.