Sandrinio NEAGU

De ceva vreme se vorbeşte tot mai intens despre intenţiile secesioniste din diferite zone ale Europei, începând cu Estul Ucrainei, continuând cu Scoţia şi terminând cu Ţinutul Secuiesc. Ceea ce puţină lume ştie este faptul că în Suceava există deja o republică autonomă.

Aceasta a luat fiinţă pe tăcute, fără ca nici un organ al statului unitar român să ia vreo măsură, astfel încât în anul de graţie 2014 Republica Rădăuţi activa deja de ani buni ca o regiune de sine stătătoare.

A fost nevoie de acţiunile în forţă ale procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru ca lucruri ştiute şi acceptate tacit, deşi erau ilegale, să fie făcute publice într-o încercare de a repune în normalitate un sistem ancorat în propriile reguli.

Pe aceeaşi linie se înscrie şi arestarea primarului Aurel Olărean, iar ceea ce i s-a întâmplat edilului din Rădăuţi ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toţi aleşii locali care au legat legile acestei ţări în lesă şi le plimbă ostentativ, în văzul tuturor. Iar în judeţ sunt multiple alte exemple, de primari care sfidează nu doar legile, ci, de foarte multe ori, şi orice regulă de bun-simţ.

Separatismul de la Rădăuţi este chiar mai nociv decât cel clamat la televizor. Măcar acolo ştii ce se urmăreşte şi cu cine trebuie să lupţi tu ca stat.

Aici, în schimb, acţiunea este lentă, vicleană şi perversă. Din păcate, şi de durată, pentru că un antisistem format în timp nu poate fi distrus peste noapte. Duşmanul invizibil de la Rădăuţi este mult mai feroce, asta şi prin prisma faptului că are şansa de a coabita cu informaţiile, puterea şi banii.

De aceea, la Rădăuţi se poate să sfidezi o hotărâre judecătorească, se poate să-l laşi pe prefect să vorbească la Lună şi să te ştergi undeva cu acţiunile sale în instanţă, se poate să construieşti, tu, primărie, fără să ai actele în regulă, se poate să oferi contracte preferenţiale din banul public.

Practic, la Rădăuţi se poate absolut orice, chiar dacă legal e imposibil.

Cineva trebuia să pună piciorul în prag şi să spună Stop. Din păcate, nu a fost nici Prefectura Suceava şi nici vreo altă instituţie locală, ci un procuror de la Bucureşti care a intrat într-un adevărat viespar.

Iar dacă timpul i-o va permite, cred că va avea mulţi ani de muncă în Republica Rădăuţi.