Lucian AVRAMESCU

Ce dorești, musiu? – e întrebarea pe care, cu Caragiale în codul genetic, îți vine să i-o aplici lui Traian Băsescu. Interviul lui de la B1TV nu a fost doar lung, ci și monumental prin monstruozitate. Ce vrei, nene, care-i ținta, ce urmărești? Cota ți-e mică, mă refer la bagajul de încredere și simpatie. Nu mai poți fi nimic sau mai nimic. Udrea n-are cum ajunge președintele României, cu toate că, orb și dus cu pluta ca orice îndrăgostit, tot dai cu oiștea în gardul ăsta. Și atunci?

În atacul dezlânat, ai spus, pe lângă destule ticăloșii, și câteva lucruri adevărate. Tehnica manipulării presupune mici adaosuri de adevăr în ciorba de potroace a minciunii. Îi voi dezbrăca pe toți la piele, poate fi o sentință justițiară. Cu vorba asta ai dat, ca și alte dăți, lovitura. Lumea, nu doar românească, se holbează la nudități. Mă bat să-i arăt urâți, hapsâni, le deșurubez dulapurile cu ”scheleți”, veți vedea ce n-ați văzut! Bun, în regulă. Nu mă omor după dezvăluiri de acest gen (mie, zici, mi-ați văzut și coastele, lor le arăt…ce?, alunița de pe buca stângă?), n-am chef să aflu cu cine a făcut amor, bărbat sau femeie, un candidat bărbat și nici invers. E treaba tabloidelor care hrănesc curiozități din zeama subsuorilor. Mă interesează dacă au furat, dacă – în funcțiile precedente pe care le-au avut, dacă au avut – au comis trădări ale interesului național, dacă în ființa lor grasă sau scheletică încape molecula iubirii de țară și a sacrificiului pentru țară. Va fi, domnule Băsescu, o dezbrăcare la piele sau o jupuire? Poate că unii tânjesc după o jupuire. Tu însuți sugerezi o jupuire. Dar n-ar fi timpul să asistăm, chiar dacă zici că ți-am văzut coastele, la o jupuire de sine? Despre cine am aflat și am văzut cele mai multe făptuiri care țin de inavuabil? Cine-i campionul detestării publice pentru fapte abominabile? Nu cumva chiar matale?

Klaus Iohannis, sasul de la Sibiu, e primul care s-a oferit pentru o asemenea operațiune. Să fiu dezbrăcat public, n-am ce ascunde, nu mi-e rușine cu viața mea și trecutul meu. Și Ponta a încercat să spună că e, a fost mereu în atenția publică, deci, dezgolindu-l, alte picanterii n-am afla în afara celor știute. Cu dezbrăcatul la piele, ca în caricaturile fratelui meu, va fi mai simplu și mai complicat la Monica Macovei și, dacă totuși va candida, cum ne tot amenință, la Elena Udrea. Femeile, din câte știu, e bine să fie lăsate să se dezbrace singure, ceea ce, politic vorbind, au făcut-o din belșug amândouă, arătându-și toate dedesubturile gândirii și caracterului.

Ieri seară, o colegă de la AMPress m-a provocat să mă pronunț în legătură cu tratarea, în același interviu, a cazului Voiculescu, proces în plină desfășurare la ora dialogului cu Băsescu. Nu mă bag, nu mă pronunț, nu influențez, a spus locatarul din Deal. Cu toate acestea, a rostit apăsat că profesorul Mateuț, avocatul apărării, câștiga pe vremuri pentru că nu avea în față judecători la fel de deștepți ca el. Acum Mateuț ”va pierde” pentru că are în față ”judecători tineri”, deștepți ca el sau mai deștepți. De unde știe Traian Băsescu, într-un proces în plină desfășurare, că ”Mateuț va pierde”, deci Dan Voiculescu va fi condamnat? E prima oară când se ajunge, într-un proces, la o atât de directă și grosolană intervenție. Nu-s parte, nici măcar prin simpatii sau antipatii în acest proces, vizibile în două tabere tot mai clar conturate. Dar ca jurnalist nu pot să nu observ o uriașă ticăloșie comisă de președintele, demis nedemis, al țării mele. A spus de o mie de ori că Voiculescu e un pușcăriaș. O spune, chemând și ordonând parcă o sentință, din nou, în paralel cu procesul și deasupra procesului, ca un judecător suprem.  O fi antipatic multora Voiculescu. Are însă, ca orice om, criminal de-ar fi, dreptul la o judecată dreaptă. Ce caută Băsescu, cu bocancii, tropăind mizerabil în instanță? – spuneam colegei mele aseară. Da, ai încălcat din nou tot, domnule Băsescu.

Despre dezgolirea la piele sau despre jupuirea de piele a candidaților vom mai vorbi. Fă-o. Într-o țară mizerabil coruptă, asasinată de politicieni nemernici, e poate timpul. Dar, nu te uita în acest proces.