Lucian AVRAMESCU

Rulează, în televizor, filmul Dan Voiculescu. Tot rulează. O televiziune îl prezintă drept criminal. O alta, erou. De zece ani rulează, zi-noapte, filmul Traian Băsescu, uneori cu reflexe indiene, de Raj Kapur. Sunt scenele în care duios, de după perdele politice, se înfăţişează Elena Udrea. Între cei doi, Băsescu şi Voiculescu, se poartă o cruntă bătălie politică. În rest, vorba unui prieten, fufe, craci, bulane, rating.

Ieri am văzut-o iar pe ţiganca Eugenia. Are aproape 80 de ani şi creşte şase nepoţi, ultimul de doi ani, deşertaţi de fiică-sa care trăieşte în cort pe maidanele Italiei şi Franţei, mereu în căutare de ceva. Ceva, ceva găseşte fiindcă se întoarce mereu borţoasă, naşte în viteză şi demarează iar spre orizonturile lumii. Plimbă trei găleţi de plastic pe care încearcă să le vândă. Cerşeşte sub acoperire. I-am dat zece lei. Mâine se opreşte iar la poartă. Stă, priveşte când în pământ, când spre acoperişul centenarei mele case. Îşi hrăneşte nepoţii care se prezintă durdulii, goi şi pictaţi cu materia şanţurilor în care se joacă.

Mă întorc la masa mea de scris. În treacăt văd televizorul. Şi el mă vede pe mine. Stă, în general, pe ştiri. Aceeaşi ştire devine opusul ei în funcţie de canal. Azi, ca şi ieri, rulează Dan Voiculescu. Pe celelalte canale - fufe, craci, bulane, rating.

Am fost în curtea şi în casa unui om care se stinge încet, păzit de fiica sa venită de la oraş. Are ochii apoşi. Sub ei stă pitită o tristeţe fără margini. A muncit, a făcut copii, a făcut războiul, n-a murit de glonţ. Are o pensie de doi lei. Copiii lui au copii şi probleme. Bătrânul, este evident după nervozitatea celor din curte, îi incomodează. O noră se vaită tare că nu-l mai ia Dumnezeu odată să-l scape de chinuri.  S-o scape pe ea de chinul de a-i aduce unicul consum zilnic al bătrânului, o cană cu apă. Cere prea mult!

Întâmplări mărunte, personaje fără semnificaţie, viaţă de doi lei. Cum să se uite televizorul la ea? Televizorul are şi el de plătit impozite la stat. Dacă nu face rating, n-are publicitate. De unde îşi va plăti el, televizorul, salariile redactorilor care asudă să găsească, după profil, un traianbăsescu sau un danvoiculescu sau un victorponta, mereu dispuşi să spună ceva care să salte audienţa sau, la alte canale, să descopere fufe, craci, bulane, rating?

Cum se vede România din televizor? Păi se vede doar ceea ce spusei mai sus. În rest nimic sau mai nimic despre veteranul de război care moare pe o saltea care pute a urină sau despre cei şase copii care aleagă în praful drumului, cu o mamă decedată sezonier, până când le va deşerta la poartă un nou frăţior, murdari şi graşi ca nişte căţei hrăniţi de mila întâmplătoare a satului. Satul România nu pare locuit de mulţi oameni. El e locuit de Victor Ponta, de Traian Băsescu, de Dan Voiculescu, fiecare duşman al celuilalt, până la eventuale împăcări, încleştaţi într-o luptă care pare că nu ne priveşte. Pe jos, muşuroiul de furnici fără nume, cu tragedii care  nu merită ştiute, nesemnificative în sângeroasa lor extensie. Ca o glazură, peste toate acestea, fufe, craci, bulane, rating.