Lucian AVRAMESCU

De ce nu ne lăsați să fim fericiți? -

se adresară stelelor, cerbii

care pășteau stele otrăvite

și otrava li se urca în coarne

și cerbii nu mai aveau nicio credință.

De ce nu ne lăsați să fim fericite? -

întrebară  stelele pe cei care le pășteau cu nesaț.

De ce nu ne dați pace

cu coarnele voastre

și cu boturile voastre mereu rumegătoare

să trăim ca niște stele nepăscute

așa cum ne-a lăsat Dumnezeu?

De ce nu ne lăsați să fim fericiți

să trăim ca oamenii? -

îi întrebară oamenii pe oameni.

Iar oamenii care au îndrăznit să întrebe

fură repede păscuți

de oamenii întrebați, care duceau mereu cu ei

lungi șiruri de trăgători

care și ei fuseseră cândva oameni

iar acum erau niște cârpe cu glonț dresate,

pe trăgaciul cărora apăsau stăpânii lor,

cei deranjați mereu de obrăznicia unei întrebări.

Dumnezeu ne-a lăsat să trăim în bună vecinătate și pace,

spuseră peștii și broaștele din Galapagos și cetina molizilor.

De ce nu ne lăsați să trăim? -

întrebară, iute secerați, niște oameni, pe secerătorii lor

oameni ca și ei, numai că ocupați mereu să-i secere pe alții.