Lucian AVRAMESCU

Domnul Mitică Dragomir, unul dintre mahării îmbogățirii pe ruinarea fotbalului care  cândva se juca pe iarba dâmbovițeană, putred de bogat și de neam prost, cum zice un amic al meu, a fost săltat de procurori, din motive de furt. Așa zic procurorii care uneori exagerează fără probe, alteori mint din motive de subordonare, câte o dată nimeresc să umfle pe bune escroci. Vine o zi a decontului pentru toți. Chiar și pentru procurori. Domnul Mitică face parte din dinastia șmecherilor de meserie. E simpatic întruna. Se pare că i-a venit și lui vremea. Ochii lui, lucioși cu zâmbet, ca ai unui tâlhar de codru care spintecă un adversar, stăpân mereu pe poiana lui cu bijuterii și cuțite, au apărut în toate televiziunile și s-au văzut în toate televizoarele, inclusiv la mine la Sângeru. Nu-mi plac arestările. Nici măcar arestările de Mitică Dragomir! Să-l judece și, dacă e cazul, să-l puște la zdup după aia. Mă rog, l-au umflat nițel cu anticipație. Consider orice arestare înaintea procesului abuzivă, inchizitorială, băsistă, invenție a unei justiții portuare. Arestările care preced judecata se pot petrece dacă violatorul mai poate viola o dată, dacă asasinul de meserie, rămas o țâră liber, până la judecată, va asasina din nou. Mitică este sau pare doar un escroc boem, inofensiv, bogat prin șmecherirea fraierilor, ca la alba-neagra. Nu-l cred în stare să ucidă. Eram gata să-l bag în prezumția de nevinovăție și chiar îl bag, fiindcă toți avem dreptul la ea.  Un amănunt însă m-a uluit și revoltat. Acest milițian isteț și de neam prost, cum zicea amicul, săltat de procurori și găsit într-o situație cel puțin incomodă, a ținut să înjure ziariștii. N-a bocit, nu s-a văicărit, ci și-a băgat nu știu ce în meseria întrebării. E adevărat că ați distrus fotbalul, domnule Mitică? Firește că-i o întrebare neglijent agresivă. Domnul Mitică a răspuns ca pe maidanul cu parale multe – s-o, nu știu ce, pe mă-ta. Ceva de genul ăsta. Nu sunt pudibond și n-am usturimi sufletești la înjurătură. M-a uluit altceva, pentru care nu-l iert pe domnul – domnul? – Mitică: siguranța de sine. Cu siguranța asta și-a făcut avere, hoteluri, și-a procopsit copiii și neamurile, a stat belfer în toate tronurile televiziunilor, ca Băsescu în tronul adus anume la Parlament, pentru a-și sălta fundul peste al celorlalți. Din cătușe, Mitică Dragomir le-a arătat, sigur pe el, printre dește, un deșt ziariștilor. Așa se traduce comportamentul constant al lui Mitică Dragomir față de confrații mei din presă, nu toți geniali, nu toți oblojiți cu har de la Dumnezeu, dar slujbași ai opiniei publice. La capătul celălalt al creionului lor stă măria sa publicul. Înțeleg că dom Mitică își vâră ceva și-n public. Incredibil de îmbelșugată materie au ajunșii ăștia de și-o vâră în tot și în toate!  De unde vine siguranța mârlanilor care au ros de 25 de ani România, făcând din ea o ruină, inclusiv o ruină fotbalistică? Cine îi dă siguranță acestui Mitică din mulții Mitici politici ai României? Câte milioane și miliarde îl așteaptă acasă, după o pușcărie relativă, pe acest individ care insultă sărăcia generalizată a poporului român? Nu știu cum dracu'se întâmplă, populația a scăzut cu un sfert, România înregistrează cea mai severă recesiune de capete de locuitor, și totuși a crescut vertiginos numărul de mârlani. Barem în politică, unde-i înghesuială mare, au ajuns de se calcă pe dește, în vizuina unui metru cub de aer, de deși ce sunt.