Lucian AVRAMESCU

...să ne convingă. De dimineață eram gata să-l cred pe domnul Ponta că Băsescu e un mincinos fără margini și fără limite. Minte și pe minciuna lui îmi crește mie factura la energie cu 50 la sută, mă avertizează premierul. Am scris de atâtea ori că arendașul din Deal minte încât sforțarea domnului Ponta de a mă convinge era de prisos, găsindu-mă convins. Seara, fiindcă după o zi politică la București și una cu vrăbii și ierburi la Sângeru, vine și seara, m-am trezit cu domnul Băsescu în odaie. A intrat pe un canal și am fugit pe altul.  Era și acolo. Fiind prizonier al emisiunilor de știri, am luat la rând așa-zisele canale de nișă, vreo patru-cinci. Era peste tot. M-am așezat cuminte în scaun, dispus să ascult și să țin minte. Victor Viorel Ponta – când îi zice premierului numele din buletin știu că Băsescu e pus pe scandal! – e un mincinos. Stai, zic. Asta a zis premierul despre tine de dimineață. Altceva, fiindcă asta s-a zis. Așa făceam noi pe uliță, desculți, țânci mucoși. Unul îi striga altuia că e un prost, iar celălalt răspundea ba tu ești prost. Prostule! Prostule! Prostule...și tot așa, până răgușeau. Băsescu a venit cu o înviorare de Viorel, după ce a citit șapte texte cu ordonanțe de urgență, legi, numere, paragrafe, o înviorare în sensul că l-a făcut pe Ponta nu doar mincinos, ci și ”plagiator și incompetent”. Cum o fi adunat omul ăsta, s-a mirat Băsescu, atâtea? Mă rog, într-un târziu a trecut la subiectul doi – Ucraina. Intrăm, zic, pe o șosea asfaltată cu gravități și șenile. Vorbitorul și-a proptit pe nas ochelarii și a citit. Un text lung exprimând poziția României față de criza din Ucraina, conflictele înghețate, Marea Neagră, cercul de foc din jurul ei care deocamdată nu afectează țara noastră. Am lăsat, înțeleg, să zboare pe deasupra avioane de război americănești ale NATO, în apele teritoriale românești va intra o navă de război franceză, noi înșine mișcăm niște trupe și participăm cu avioane (noi, românii?) la niște exerciții convenite de mult în – atenție! – spațiul aerian al Ucrainei. Aici liniștea mea s-a crăpat. Ce dracu' căutăm noi acolo? Parcă vrem să-l zgândărim pe dracu'. Cine-i dracu'? Nu știu. Dracu' e dracu'!

    Deci Ucraina, trupe rusești de ocupație, spulberarea unor acorduri internaționale, insultarea puterilor garante (au fost trei când s-a făcut Ucraina ce e, adică Rusia, Statele Unite și Marea Britanie, iar prima le-a terfelit pe alelalte două), apoi îngrijorări legate de Moldova, jocul urât al Transnistriei, câtă dreptate am avut noi, adică el, Traian Băsescu, atunci când a spus ce-a spus (probabil chestia cu ”lacul rusesc”) și dă-i și dă-i, neicusorule, cu și fără ochelari. Uite, zic, președintele, le știe, e pe ele, conflictele regionale, Abhazia, Planeta. Când eram eu amețit mai bine, uimit de câte pricep și nu pricep la scară mondială, trosc cu mămăliga-n geam. Că Ponta (Victor Viorel), care e rău, devine și mai rău decât atât. Nesimpatizându-i nici pe unul, nici pe celălalt, mai ales fiindcă amândoi sunt la putere, unul  de 24 de ani, iar eu mi-am dobândit libertatea de a nu lăuda puterea, nu am de gând să le fiu arbitru. Pot avea dreptate amândoi. Dar ce vină am eu, cetățeanul eu, capul de locuitor eu, să mă tot uit la președintele (legitim, nelegitim, vorbește de acolo) țării mele care-l face cu ou și cu oțet pe premierul pe care el l-a hirotonisit și să mă uit la premierul țării mele care îl face cu oțet și cu ou pe președintele pe care el l-a pus la loc când eu îl trimisesem, împreună cu 7,4 milioane de prieteni, acasă, cu un șut de voturi în dos? Pe cine să cred și de ce să-l cred? Miercuri seara, reîntors în ceasul lui cu cuc, Traian Băsescu a  încercat un timp să vorbească așa cum vorbește un președinte despre securitatea națională, despre pace și război, despre NATO, acorduri internaționale și geopolitică  și brusc, fleașc din nou cu mucii-n meniu, s-a trezit vorbind ca Traian Băsescu. Drama lui Traian Băsescu este că nu se poate dezlipi mai mult de cinci minute de Traian Băsescu.