Lucian AVRAMESCU

În timp ce politica, bogată în plete ca o oaie țurcană, se piaptănă, țara se târăște spre un liman niciodată atins, cărând după ea șomaj abundent, sărăcie cât cuprinde la plăpumile de jos ale populației, mai groase (păturile, mai subțiri, de sus o duc roz), derută existențială. Mutată în televiziuni, viața României se prezintă ca o fustă de chivuță. Culorile au difuzat una în alta, pleoștite și cu personalități de pigmenți variabile. Băsescu, stimulând din umbră bătăliile țigănești din USL, terminate cu trimiterea lui Johannis acasă (din nou), retragerea liberalilor de la guvernare și promovarea ungurilor la guvernare, cu 14 secretari de stat, doi miniștri și un vicepremier, joacă ce a mai jucat – își bate joc de toți. Nu-și stăpânește râsul care izbucnește necontrolat de sub o mimică ce se vrea gravă, dă sentințe și se întâlnește cu Ponta căruia îi dictează soluții. Apoi spune că de fapt nu le-a găsit. Le-a găsit, dar nu e de acord cu ele. Ca-n bancul ăla: Mă, dar tu n-ai un punct de vedere? Am, zice membrul de partid, dar nu-s de acord cu el!

România se prezintă, lângă pălălaia din Ucraina, veselă ca un mort frumos. Vesel e și premierul și, dacă nu i-aș fi auzit explicația, chiar muream bleg, nepricepând neam de ce-i așa de înflorit. ”S-a sinucis!”, l-am auzit, trecând lat printre niște ziariști. M-a șocat, la el, care vorbește mereu așezat, de parcă ți-ar înșira povești la ureche, blând ca o bunicuță croită să te adoarmă, vorbind cu o octavă mai sus, aproape țipat. Soprana, pitită în gât, slobozea un vesel strigăt aproape pițigăiat - ”S-a sinucis!” – astupând liota de microfoane care-l urma. Cine s-a sinucis, cine-a murit, s-o fi aruncat iar Adrian Sobaru de la balcon? Nu, am priceput mai apoi. Adrian nu s-a mai zvârlit în gol. În gol plutim toți. Era vorba de fratele lui Victoraș, prietenul lui de-o viață, Crin, omul de care ”nu-l leagă doar politica, ci și o prietenie mai presus de timp și întâmplări”. S-a sinucis Crin, asta sărbătoarea veselul gâtlej vocal al premierului care stătea în clipa aia pe tușa Cotrocenilor, cu unguri cu tot, cerșind mila celui pe care l-a scos din lada unde-l aruncase votul și l-a uns iar ce era și mai mult de atât. Ce s-a petrecut mai apoi …

*

Am citit o știre redactată de o colegă de la AMPress. Am râs copios. Puteam jura, când i-am văzut împreună, pe toți, Băsescu, Ponta, Zgonea la Cotroceni, la depunerea jurământului lui Gabriel Oprea, invitându-se politicos la intrarea pe o ușă, numai miere și zâmbet toți, că așa se vor petrece lucrurile. Iată știrea care are titlul „Băsescu s-a împăcat cu Ponta: <Am ajuns la un acord bazat pe cuvântul de onoare al fiecăruia>”.

E ceea ce a spus Traian Băsescu, într-o declarație de presă, miercuri seara, anunțând că va semna decretele de numire a miniștrilor noului Guvern. Premierul Victor Ponta își asumă răspunderea pe un nou program de guvernare și aștept să-și respecte partea din acord, a mai spus Traian Băsescu. Cu privire la sesizarea făcută de PMP și PDL, Băsescu a spus că „va continua să producă efecte, dacă n-o retrag ei”. De asemenea, este important ca CCR să se pronunțe, „este o situație nouă (…), un partid pleacă de la guvernare, PNL, și vine UDMR (…). PMP și PNL au solicitat ceea ce a fost o exigență a mea”, a mai spus Traian Băsescu.

Da, pupat toți piața endependenți, cum grăia Caragiale. Pupat pe nas țâfnoșenia de ieri și amenințările de alaltăieri. Îmi amintesc de povestea cu Nastratin Hogea. Se întreba cu nevastă-sa de ce se ceartă unii zgomotos sub geamul lor? Era noapte, era frig. Du-te, omule, zice femeia, de vezi pentru ce se ceartă. Iese Nastratin pe ușă punându-și plapuma în spinare, să-l apere de frig. Se întoarce mai iute decât se aștepta nevastă-sa, fără plapumă în spate. De ce se certau? – întreabă ea curioasă. Iaca, răspunde Nastratin, se certau pe plapuma noastră. Cum o luară, se-mpăcară!

Ceva îmi spune că Băsescu și Ponta, rămași în familie, după prezența stranie a liberalilor la putere (nu erau de acolo!) s-au împăcat. Firește, cu prețul plăpumii noastre.