Lucian AVRAMESCU

Ruperea ruptei alianțe USL pare, la prima vedere, că a făcut cărare prin baltă și a turnat asfalt în bătătura bucății de planetă pe care viețuim. Trei lacrimi, două scâncete și despărțirea siamezilor a reușit printr-o chirurgie la care au concurat, în proporții diferite, amândoi pacienții. Stânga rămâne la putere, în frunte cu Victor Ponta, PSD conturându-se ca stăpân absolut al butoanelor executive. Dreapta, reprezentată de liberali, avându-l în frunte pe Crin Antonescu, dezvoltă forța unei opoziții democratice. Cel puțin așa arată, întoarsă pe dos și pe față, desaga noastră politică. Frați drăgăstoși până ieri, Abel și Cain – rămâne să stabilim care-i rolul cuvenit unuia, care celuilalt – și-au împărțit în două tabere de luptă vrajmașe tabla de șah și mută fiecare după cum îl duce (sau îi e dus!) capul. E, până la urmă, bine. Ponta e puterea, Antonescu, opoziția. Și totuși aici începe marea încurcăleală, că nu-i doar încurcătură. Amândoi se calcă pe dește cu unul, încă priponit în Deal, pe numele de botez și de familie Traian Băsescu. Arendașul din Deal e de luni de zile lider absolut al opoziției. Ține mult la acest rol și-l joacă încăpățânat. Păi mai e loc de Antonescu? Ce va fi el? O voce singulară sau un adjunct supus al liderului absolut? Aceeași poveste cu dibaciul frățior Ponta. Premierul, dacă va rămâne constituțional premier, fiindcă alianța care l-a votat nu mai e, nu poate fi nici el lider absolut al puterii, fiindcă o consistentă și eficientă halcă din putere e la Băsescu. Dovada? Zilnic, armatele, de procurori, mai ales care dovedesc forța lui Băsescu, arestează, pun cătușe, trimit la ”trebonal”. Se supără pe unul Băsescu și gata la ușa dormitorului său bate cu mănușa ei delicată procuratura, femeie înaltă care a luat forma fizică a doamnei Kovesi. Cum își va gestiona, în aste condiții, premierul puterea? Va fi, ca și până acum, un subșef al lui Băsescu, vocal la televizor, pirpiriu când strănută la el sau vrea ceva arendașul din Deal iar el execută? Și Crin Antonescu, în opoziție, și Victor Ponta, la putere, au de împărțit câte ceva cu Traian Băsescu. Acel ceva se cheamă, oricum ai întoarce-o, statutul lor de lideri. Și scaunul puterii e ocupat, și scaunul opoziției e ocupat de același personaj pretudindenar. Ambii sunt condamnați să se lupte cu Băsescu pentru o fărâmă din scaunul care, aparent, e al lor. Iar dacă nu vor lupta, se vor da bine pe lângă Stăpân și atunci o coabitare va fi înlocuită cu două coabitări.

Când scriu aceste rânduri, la DNA e așteptat domnul Băsescu. Nu, nu să dea cu subsemnatul, asta se va petrece mai târziu, fiindcă întotdeauna vine și un mai târziu, ci să asiste la bilanțul de arestări al instituției. Va fi, cică, și Ponta acolo. Pereții vor fi astupați cu trofee. Într-un cui va sta tabloul cel mai arătos, al lui Năstase. Dacă, trecând pe lângă el, Băsescu va fi traversat de un fior plăcut, mă întreb ce va simți Ponta, obligat de festivitate la un zâmbet. Trofeul împuns în cui e al tăticului lui politic și, oricât de tare ai fi, iar Ponta se arate fără inutile sensibilități, tot te taie un fel de junghi sufletesc.

Oricum, orice ar zice unii sau alții că s-au limpezit nu știu ce ape, realitatea îi infirmă cu o tulbureală nouă, mâl gros în care înoată fără dificultate un singur rechin. Iar numele lui e știut bine, mai ales de cei doi pomeniți mai sus.

P.S.

Aflu că la bilanțul duios, de arestări de bandiți și cătușe, făcut de mai marea DNA, Șeful șefilor n-a mai venit. A venit Ponta, însoțit sau însoțindu-l pe mai marele Ambasadei americane la București. E și ăsta un mesaj care merită și el întors, ca pe o desagă, pe ambele fețe și citit chiar și pe cant.