Lucian AVRAMESCU

Domnul Băsescu, președinte de Republică la ”masa verde”, care se autoalintă ”șef de stat”, face ce n-am auzit să mai fi făcut altcineva vreodată, cu funcție similară. Când un stat e atacat, conducătorul cheamă poporul să se apere, să ia arma în mână, să iasă la fruntarii. Însuflețește, îmbărbătează. Traian Băsescu cere românilor ”să se apere în stradă”. De cine? Dau vandalii, vin popoarele migratoare, sunt parașutați extratereștri care vor fura tezaurul și vor viola femeile? Nu, e vorba de creșterea unei accize la carburanți care scumpește benzina la pompă și ne face, spune el, viața iad. Nimic mai potrivit pentru a inflama. Între timp, de când Băsescu pritocește electoral acest subiect, benzina s-a scumpit cu 20 la sută și prețul va crește precum vor mușchii monopoliști ai companiilor străine care decid, cum au chef, ce cifre să pună în stațiile de carburanți. Și eu cred, am scris de atunci, că subiectul creșterii accizei cu 8 la sută, parcă, e unul nu neinspirat, ci imbecil. Stăpânii petrolului nostru n-au milă și taie, având deplină libertate, în carne vie. Acciza? Un moft, dovadă că fără ea au suit prețurile de la începutul acestui an abia început cu de trei ori acciza. Băsescu a înșfăcat însă subiectul și trage cu măciuca lui în Ponta, în Guvern, în ce-a rămas din USL. Am crezut că o va face doar în gălăgioasele lui apariții electorale, cu Boc la Cluj, într-o reuniune de partid, cu ziariștii la televizor. Iată însă o noutate extrem, extrem de periculoasă. Poporul e oricum inflamat. Există o vizibilă nervozitate peste tot. Când președintele cheamă la revoluție e ca o chemare la război. Asta îmi consolidează mai vechea convingere că Traian Băsescu se va desprinde greu de scaunul de la Cotroceni, iar desprinderea poate fi – să dea Dumnezeu să mă înșel – cu vărsare de sânge. Ce înseamnă scoaterea oamenilor în stradă, printr-o chemare a șefului statului împotriva statului? Una e când sunt chemați de sindicate, de partidele din opoziție. Primăria dă aprobări, jandarmii stau pe margine, se țin cuvântări și sunt înjurați guvernanții și, cu voia domnului Băsescu, este înjurat și huiduit Băsescu însuși. Sarcina venită de la președinte, oricât de mică ar mai fi azi autoritatea lui, poate fi preluată otova. Iese lumea la ”rivoluție”. E liber la incendieri. Sparg geamurile cu jandarmii dimpreună fiindcă e o anarhie dirijată statal. Șeful de stat ne-a chemat în stradă să ne apărăm de stat. Păi parcă statul e chiar Băsescu, așa cum chiar el ne-o tot spune! Lovitura votului de demitere e tradusă de el ca ”lovitură de stat”. Asta la care ne cheamă el acum în stradă ce mai e, cum se cheamă? Să-l dăm jos pe Ponta și s-o punem pe Udrea? Păi Ponta face tot ce-i stă în putere să cadă singur. De ce să dăm foc României pentru așa puțin lucru? Troia a fost asediată pentru o Elenă. El, pentru Elena lui, a făcut zob viața politică, s-a dezis de un partid care-i aparținea doar pentru că a făcut gestul legitim de  a se opune alegerii cucoanei în fruntea lui, a înființat un alt partid pentru aceeași blondă, dar să umpli străzile de o lume haotică în care nimeni nu mai știe cu cine se bate, e cam mult.

Retrage chemarea la luptă, domnule Băsescu, oricâtă frică ți-ar fi de finalul de mandat și de perspectiva de a fi judecat, fiindcă te-am văzut bocind fariseic în fața tinerilor magistrați. Fă-o să pară o vorbă spusă așa – ”oi fi fost beat, oi fi fost sub influența alcoolului”. Nu arunca România în aer.