Lucian AVRAMESCU

Băsescule, dă-te jos, dar dă-te jos repede, acum, până nu încep să înjur și știi că înjur apăsat, din elicopterul meu. I-am înjurat până și pe ai mei. Hai, cu blândețe, dă-te jos! Elicopterul pe care ți l-am închiriat ca președinte nu e pentru făcut partide și pentru nășit primari. Tu faci o mie de kilometri pe zi din nuntă în nuntă, din iarmaroc în iarmaroc, zâmbești și pupi prunci, gratulezi babe, doar, doar vei închega un partid. Pentru cine? Pentru tine, firește și pentru madam Udrea.

Vrei să-ți faci partid? Ia-o la pas, cu banii tăi, prin țară și, înainte de asta, dă-ți demisia. Legea, legea aia de-i faci zilnic felație, nu vrea, nu-i place și atunci e viol. Oprește-te din violatul legii, Băsescule! Vrei partid pentru Udrea? Trimite-o în gumari din sat în sat, din urbe în urbe, să îndestuleze poporul. Cu promisiuni, cu zâmbete, cu ce-o mai avea ea de dat poporului. Poate-i lămurește. Poate-i câștigă. Dar dă-te jos din elicopterul meu fiindcă nu e voie, constituțional, să-ți faci partid, pentru tine și pentru Udrea, pentru Udrea și pentru tine, pentru voi amândoi, iar eu nu mai am chef să-ți dau elicopterul. Eu, alegătorul, plătesc combustibilul, eu, alegătorul, plătesc șoferul de elicopter și mașinile care se țin de el pe dedesubt și pușcașii din pomi care te păzesc și Guvernul, de zece ori mai mare decât cel din Victoriei, care lucrează pentru partidul tău. O să le cer și lor lefurile înapoi, dar până una alta, dă-te jos din elicopterul meu. E al președintelui României (tu ești oricum un președinte pârât), iar președintele nu face partide.

Mii de agenți aleargă pentru tine să-ți încropească partid, instituții plătite să fie în slujba mea, cetățeanul, muncesc pentru tine și iluzia ta de a avea iar putere și iar muiere, ca-n cântecul ăla deocheat. Statul, care de un deceniu ești tu, statul plătit de mine se agită să-ți facă partid. Ai luat vilele lui Ceaușescu, pe toate, le-ai reaurit fiindcă nu te puteai tăvăli doar în aurul subțire al regretatului, dar dă-te jos din elicopter. Am și eu limitele mele de răbdare. Pupi copii, bei halbe cu plebea, te arăți îndrăgostit de țațe, iar unele, bietele, te cred. Te-au mai crezut și alte dăți și le-ai ciuruit bătrânețile. Tu știi că naivii uită, iar proștii iartă. Te arăți, ziceam, îndrăgostit de țațe și iubitor de prunci pe care i-ai pocni mintenaș. Știu de ce țață ești îndrăgostit, știe tot neamul, nu mai e un secret pentru nimeni, dar dă-te jos din elicopterul meu. Îmi cheltuiești nu doar ultima benzină, ci ultima resursă de răbdare.

Băsescule! Îți mai zic o dată! Nu mai alerga cu elicopterul meu după primari și după slugi, și după sedii, și după trădători, prefăcându-te că alergi să pupi copii și să vezi dacă neînceputa autostradă a lui Boc n-a fost cumva începută. Rabd, eu, alegătorul, fiindcă sunt născut să rabd. Dar nu mai vreau să te dai cu elicopterul meu. Atât! Vrei partid? Fă-ți-l, dar fără elicopterul meu.