Sorin AVRAM

Arhiepiscopia Sucevei a avut dreptate atunci când a luat decizia de a interzice efectuarea de explorări geologice pe terenurile care aparţin lăcaşurilor de cult. Hotărârea a fost luată după ce o companie s-a apucat să caute gaze în zona Mănăstirii Putna fără a avea acordul feţelor bisericeşti. Călugării de la Putna, unii dintre ei oameni cu multă şcoală, nu au putut fi convinşi de reprezentanţii firmei de prospecţiuni geologice că activitatea lor nu va dăuna grav mediului înconjurător. În loc ca, înainte de a se apuca de treabă, firma trimisă să caute gaz să bată la uşa Arhiepiscopiei, să spună ce vrea să facă şi să ceară voie să se apuce de lucru, aceasta a trecut direct la fapte, stârnind indignarea feţelor bisericeşti de la mănăstirea unde este înmormântat Ştefan cel Mare, dar şi cea a Înalt PreaSfinţiei Sale Pimen. Atât de tare s-a supărat Înaltul Pimen, încât pe 2 iulie, la slujba oficiată la Putna cu ocazia Sfântului Ştefan cel Mare, a spus că „Dumnezeu ne-a salvat de pericolele aduse de Uniunea Sovietică, şi ne va salva, credem, dacă ne vom ruga cu toată smerenia, de pericolele aduse de politica Uniunii Europene” şi a adăugat că „rău era în timpul regimului comunist ateu. Mai rău în timpul acestui regim, Uniunea Europeană”.

Probabil că spunând aceste lucruri, Pimen Suceveanul s-a referit, în principal, la „planul diabolic” privind explorările din zona Mănăstirii Putna, care iată ce înseamnă: „Sub pretextul că se caută resurse de energie verde (gaze - n.r.) şi nu mai ştiu ce..., trebuie să sfredelească pământul, dar nu oricum, la adâncimi mari, otrăvind apele, izvoarele lăsate de Dumnezeu, pentru totdeauna. O crimă. O crimă! Un plan economic diabolic. Rugăciune la Dumnezeu ca să-i oprească din răutatea lor”.

Paralela făcută de Înaltul Pimen între Uniunea Sovietică şi Uniunea Europeană este, după umila mea părere, exagerată. Mai ales în contextul în care în discuţie se află nişte lucrări cu care Uniunea Europeană nu are absolut nici o legătură. Cel puţin în această primă fază, e explorărilor. Ceea ce se întâmplă la Putna reprezintă aroganţa unei firme româneşti care, având bani şi, probabil, o companie străină puternică în spate, crede că-şi poate permite orice. Inclusiv să-şi bage sondele în el de pământ, fără a-şi cere voie de la proprietarii acestuia. Pe de altă parte, observ că Pimen Suceveanul devine extrem de energic în momentul în care sunt afectate interesele Bisericii. O demonstrează cazul Putna, dar şi lupta Arhiepiscopiei dusă cu Statul Român pentru 166.000 de hectare de pădure. În schimb, constat cu amărăciune că Înaltul Pimen tace foarte apăsat atunci când credincioşii sunt trataţi cu spatele de guvernanţi ori sunt victimele unor abuzuri săvârșite de mai marii zilei. O atitudine care poate fi înţeleasă doar dacă ţinem cont de faptul că enoriaşii contribuie la bunul mers al Bisericii cu numai câţiva lei obţinuţi din vânzarea găinii ori a peştelui de sticlă din sufragerie, în timp ce contribuţia celor care ne conduc pe ultimul drum este mai mult decât consistentă. O contribuţie care, totuşi, provine din taxele şi impozitele pe care le plătesc şi enoriaşii care participă la slujbele oficiate de Înaltul Pimen.