Lucian AVRAMESCU

Meseria scrisului zilnic, recompensată cu salarii care vin o dată la trei luni și atunci ajustate, se căznește să care din noroiul politicii și din întâmplările tocate de roți ale străzii, povești care să indigneze publicul sau să-l dărâme lat de amor pentru un personaj sau o idee. Scoarța cerebrală a creionului, devenit pix și apoi laptop, se confruntă zilnic cu ecuații complicate și trebuie să facă față musai unei nevoi publice tot mai nemiloase de relatări din închisoare și de dezbrăcări pe scenă. O actriță de la Hollywood și-a ridicat premiul Oscar, suind scările spre podium fără chiloți, aspect remarcat de fotografii pitiți sub scări și vândut mediei universale mai iute decât o știre despre declanșarea celui de al treilea război mondial. Dovada talentului n-a stat în statueta celebră, pentru care întreaga lume actoricească ar executa crime, ci în amănuntul că actrița a uitat să-și acopere cu chiloți părțile zis delicate. A uitat? Nu, a făcut-o fiindcă știa că doar astfel meritatul ei premiu va fi luat în seamă.

Firește că meseria scriitorului zilnic la ziar a exultat și s-a procopsit cu un bacșiș care va ține trei zile cititorul lipit de absența lenjeriei. Firește că Leana de peste gârlă umblă la sapă în general fără accesoriul vestimentar pomenit, uitat adesea în spatele clucii de coceni, iar pentru a-l accesa, câmpul vizual e liber, din uliță, la fiecare aplecare pentru plivit. Nu e însă o știre. Publicul o vrea fără chiloți pe Angelina Jolie, pe Sarita Montiel, dacă nu cumva a murit, sau chiar pe regina Angliei. O poză nudă a cancelarul Germaniei, Angela Merkel, pe vremea când bustul ei nu prezenta deteriorările vârstei și pe cele politice, a scăpat de faliment o sută de mari ziare generaliste și patru sute de tabloide de pe mapamond.

De aproape o săptămână, politiciana Monica Macovei se bagă în vorbă pe tema Becali, noul pușcăriaș cu notorietate. Neputându-se arăta în lenjerie rezumată, fiindcă, probabil, ar speria lumea, se folosește, scrie cineva, de faimosul și controversatul pușcăriaș, un fel de chilot lipsă pentru criza de popularitate a fostei ministrese. Când pierzi prestigiu dacă te-ai arăta nudă, te bagi în indignări pe tema nudității altora. Nu-mi explic altfel datul din coate să prindă rând în față al unor personaje altfel certate rău cu simpatia publică.

Spuneam că marea actriță a fost preluată de presa lumii, în variantele ei multiple, nu atât pentru premiul Oscar, cât pentru neglijența de a uita să-și pună ceva textile la încheietura picioarelor. Să înțeleg că nu doar noi, ziariștii, alergăm gâfâind după subiecte dezbrăcate, crime cu premeditare, întâmplări de alcov, ci și politica, actoria, vedetele de orice chip? Zic asta fiindcă o actriță, tot în lumea hollywoodiană, s-a împiedicat premeditat în rochie, căzând pe scări, și cu asta prezența ei acolo a fost înzecit remarcată, iar un președinte de țară s-a scărpinat în nas într-o tribună fotbalistică, utilizând deștul mic, într-o poziție care-i avantaja profilul, pentru a deveni și mai popular.

Ziaristica închisorilor și a fetelor dezbrăcate nu e doar păcatul meseriei pe care, cu unele ezitări, o practic și eu, ci e obsesia lumii pe care o vindem opiniei publice, ambalată în imagini fără chiloți. Lumea politică vine spre noi, de-a gata dezbrăcată, doar, doar va fi băgată în seamă atunci când n-are idei, iar rezultatele care s-o confirme sunt zero.