Tiberiu AVRAM

Inaugurarea liftului de la Spitalul Gura Humorului a ajuns un motiv de ironie pentru presa centrală. Şi, ca să nu fim ipocriţi, şi pentru mulţi dintre suceveni. Dacă este cineva care nu ştie, să reamintim că, săptămâna trecută, primarul din Gura Humorului, Marius Ursaciuc, a inaugurat liftul de la spitalul din localitate. Un banal lift. Un amărât de lift, în faţa căruia s-a pus o panglică, iar la momentul tăierii ei au fost invitaţi să participe, şi au participat, un senator, trei deputaţi, preşedintele Consiliului Judeţean, un vicepreşedinte, prefectul, subprefectul, plus şefi de instituţii, dar şi oameni care nu aveau treabă la acea oră. Nu a lipsit, evident, un sobor format din trei preoţi şi o slujbă de sfinţire. Şi, inevitabil, o cupă de şampanie pentru a sărbători uriaşul eveniment.

Cum să nu faci mişto de Ursaciuc când vezi câtă importanţă a dat momentului, ce s-a mai umflat în pene şi ce forţe a desfăşurat pentru un lift? Cum să nu iei în derâdere momentul, când te afli în Capitală, unde sunt spitale cu zeci de lifturi, iar inaugurarea unui astfel de mecanism nu mai reprezintă o ştire de prin 1970. Oameni buni, o fi acesta primul lift dintr-o instituţie publică din Gura Humorului, dar totuşi, suntem în anul 2013! Şi nu este vorba decât de un lift! Domnule Ursaciuc, reveniţi cu picioarele pe pământ!

Evident că, din afară, aşa se vede. Dar să facem puţină istorie. În urmă cu vreo 17 ani, spitalul din Gura Humorului se muta în actuala clădire. Încă de atunci, conducerea spitalului visa la un lift. Şansele erau egale cu cele ale planului îndrăzneţ al viitoarei Agenţii Spaţiale Române de a trimite un om pe Marte.

Acum şase ani a demarat proiectul de modernizare a spitalului, proiect în cadrul căruia clădirii i s-a mai adăugat un etaj, devenind astfel P + 3. După ce s-a zvântat varul pe pereţi, au apărut primele discuţii: unde vor fi amplasate secţiile? Că doar nu îl pui pe ăla cu piciorul rupt să urce trei etaje. Şi nici pe ăla anesteziat, cu apendicele în mână. Dar de ce să urce pe scări, nu poate merge cu... Nuuuu, pentru că lift nu este. Aşa că la ultimul etaj au fost puse gravidele. Medical, aşa s-a considerat că e cel mai bine. La primul etaj, chirurgia. Ce ieşea de sub bisturiul medicilor, mergea la etajul doi. Cum? Că lift nu era. Ia puneţi-vă puţin imaginaţia la lucru. Vedeţi o targă. Ce uşor se duce targa pe scări, ce uşor se manipulează între etaje! Mai vedeţi şi o pătură? Nu? Vă spun eu că o vedeţi. O pătură în care e dus bolnavul, de la un etaj la altul. Ceva mai aproape de zilele noastre, personalul medical s-a modernizat. Bolnavul era dus cu scaunul cu rotile pe scări. La coborâre, probabil era simplu. Îi dădeai drumul şi mergea singur. La urcare era mai greu. Îmi explica un prieten de al meu din Humor, a cărui soţie este medic la spital, că asistentele luau efectiv căruciorul pe sus şi îl duceau câte etaje era nevoie. Maxim trei, norocul lor. „Nu ai vrea să te pui cu asistentele alea, ce muşchi au”, îmi spunea prietenul meu.

Par nişte glume ieftine rândurile de adineauri. Şi aşa ar fi, dacă nu ar fi fost cruda realitate. Aşa că, pentru Marius Ursaciuc şi pentru humoreni, în general, solemnitatea inaugurării liftului a fost pe deplin justificată. Ba poate, fără nici un fel de ironie, ar mai fi fost nevoie şi de câţiva oficiali de la minister, poate chiar de ministru. Pentru Ursaciuc, pentru humoreni, pentru cei din localităţile aflate în jurul Humorului, pentru cei care au avut rude sau prieteni internaţi la spital, pentru personalul medical din instituţie, nu este vorba doar despre un lift. Este pasul final spre civilizaţie făcut de un spital modernizat. Nu este doar un lift, este, ca să fiu melodramatic, LIFTUL.

Dar, ca de obicei, cei de la Bucureşti ştiu întotdeauna ce e mai bine pentru noi, ştiu mai bine care este ordinea în ierarhia valorilor şi prioritatea nevoilor noastre. Doar, nu-i aşa, ei i-au inventat pe Iri şi Moni, ei îl fac apostolul neamului pe Gigi Becali.