Lucian AVRAMESCU

Fosta noastră colegă Corina Crețu, azi europarlamentar, iese pe scena Uniunii Europene cu un document de forță și în rimă cu feminitatea de mărțișor a  primăverii. Este un manifest socialist și democrat (ea este și vicepreședinte al Grupului Socialist și Democrat european) pentru protecția femeii. Zilnic, avertizează Corina, șapte femei sunt ucise în Europa (Dumnezeule, de unde o fi cules cifra asta care te cutremură!), iar una din cinci a suferit cel puțin o dată în viață un act de violență dură. Femeile muncesc, pentru a egala câștigurile unui bărbat care lucrează un an și prestează aceeași muncă, 14 luni. Cu toate că 60 la sută din cei care urmează studii universitare sunt de genul feminin, realitatea găsibilă în câmpia din ce în ce mai costelivă a muncii e alta. Femeile obțin greu o slujbă conformă pregătirii lor, iar societatea reacționează în general misogin.

Suntem în plină zodie a mărțișorului, cea mai păroasă fiară masculină se înmoaie într-un surâs, gândesc eu și îmi fac propria revizuire de experiențe și atitudini. Toată viața, recunosc, în care am și condus colective redacționale, am lucrat mai bine și mai în armonie cu femeile. Sunt mai disciplinate, iar în plan jurnalistic multe au o știință a nuanțelor care nouă ne scapă. Raporturile au fost în covârșitoare majoritate prietenești și acolo au înțepenit, evitând tentații care, din orice parte ar fi venit, ar fi basculat colaborarea în altceva. Da, e un cusur pesemne, m-am simțit întotdeauna mai bine între femei, iar pe bărbați îi găsesc, începând de cu zori, când mă văd pe mine în oglindă, urâți. De unde or fi venind asasinatele, ciomăgelile și asuprirea discriminatorie pe criterii de sex?

Manifestul Corinei, articulat logic și stând în pilonii unor constatări statistice, va mișca, sper, ceva în înțepenita noastră Europă, ocupată prea mult de chivuțele românce care cerșesc, cu plozi mucoși în brațe, lângă Poarta Brandenburgului, anulându-ne, cică, dreptul la Schengen. E primăvară, speranțele se veștejesc iute, după ce abia au încolțit, iar Manifestul eurosocialistei Corina Crețu va fi consemnat, aprobat poate în organismele cu mâini și vot în dește, după care viața se va reașterne în făgașele ei. Adică nea Costică de pe dealul Tisei își va bate zilnic nevasta, vinovată că el și-a băut toți banii la crâșmă, finu Boroncea, care-i beat constant de când s-a ridicat în două picioare, își va cotonogi consoarta țigancă și cele două fiice de acum mari, iar în mahalaua Ferentari din București vei întâlni aceleași prostituate costelive la colț de stradă, mai toate cu dinți din față lipsă. N-au fost scoși la dentist. Primăvara aduce o adiere și peste viața lor chinuită.

P.S. Un prieten îmi povestește că știe un caz, într-un sat din Moldova, în care soțul, cam pirpiriu, e altoit constant de nevastă, o femeie robustă și mereu băgată în priza nervilor. Uneori îl bate până-l lasă lat. L-a bătut și în fața primăriei așa, să vadă lumea cine e șef în casă, cu toate că amărâtul nu greșise cu nimic. Așa o fi, știu și eu niște cazuri, dar suntem în zodia candorii feminine, obligați la o sforțare de duioșie și dragoste. Manifestul pentru protecția bărbaților, mai încolo!