Lucian AVRAMESCU

Fărâma de liniște dobândită prin semnarea, nefericită zic eu, a acelui „pact de coabitare” începe să fie plătită, cu vârf și îndesat, de puterea uselistă și, în special, de premierul Victor Ponta. Ieșirea de miercuri seara a lui Traian Băsescu, la 18.30 (orele sale de grație), anunță reluarea luptei pentru recuperarea puterii. Clătinarea puterii sale bazate pe stâlpii unei justiții procurărești, revoluția magistraților, plecată de jos, alungarea unor servitori personali din CSM care e pe cale de a se înfăptui i-au dat frisoane arendașului din Deal. Se simte de multă vreme în pericol, mai ales de când poporul a început să-l priceapă și să se îndepărteze de el.

Curtea Constituțională, devenită, pentru mulți cetățeni ai acestei țări, odioasă prin prestațiile la comandă ale unor personaje ca Aspazia și Zegrean, comandoul băsist din CSM, azi pe cale de a fi destrămat, au fost, mult mai apăsat decât presupusa subordonare a serviciilor secrete, armele de atac și apărare ale lui Băsescu. Prin Curtea Constituțională și CSM și-a apărat și consolidat puterea. Poporul n-a contat pentru el niciodată, decât ca masă de manevră. Nemaifiind o supusă masă de manevră, poporul iese din preocupările băsiste. Poate fi neglijat, cum s-a petrecut azi de Ziua Unirii Principatelor, când „președintele” a stat închis în casă. Sau poate fi testat în vederea unei recuperări sperate, cum s-a petrecut în primul episod din noul serial de la 18.30, din spatele zidurilor studioului Cotroceni.

Dar pierderea procurorilor și a organismelor de vârf ale Justiției devine mortală pentru Băsescu. Din acest motiv a alergat la acea întâlnire de la Parlament, din biroul lui Crin Antonescu, călcându-și pe orgoliu, din acest motiv, pierzându-și răbdarea a țipat ce l-a adus acolo. Nu neintrarea în spațiul Schengen, ci riscul de a nu mai controla Justiția. E de râs, dar pierderea acelui Rică Venturiano pe care-l cheamă Dănileț, posibila îmbrâncire afară a madamei Hăineală l-au opărit pe arendaș mai mult decât dacă-i cădea pe chelie un tuci cu apă fiartă. Povestea nu i-a ieșit, cei de acolo, Antonescu, Ponta rămânând de neînduplecat. Ba mai mult, Ponta îi cere, cu pactul de coabitare în mână, să elibereze terenul de joc mai iute. Plec, dar cu parlamentul tău de gât și, implicit, cu tine cu tot. Lovitura, comunicată în episodul unu al noului serial, s-a dus glonț la fraieri. A, Băselu a cerut să plece ăia 600 de parlamentari?! Păi să plece! Pe iluzia acelui parlament de 300 de capete, Băsescu s-a mai suit o dată la putere. Se întoarce la rețete exersate. E timpul ca Ponta, prima victimă a disperării băsiste, să găsească alte soluții pentru a anihila zvârcolirile turbate ale autoinstalatului în Deal. Are alături cea mai puternică armă a unei democrații, Parlamentul. Parlamentul îl poate trimite acasă pe Băsescu, fără să-i mai ceară voie.