Lucian AVRAMESCU

De o viață, Adrian Năstase a luptat. A învățat carte, l-a pasionat arta, a învățat limbi străine, a încheiat strălucit studiile de drept. Dascălul lui în drept internațional, domeniu în care și-a susținut doctoratul, a fost regretatul Tudor R. Popescu, propus pentru Premiul Nobel pentru Pace cu care eu am locuit în aceeași casă din București. Profesorul Popescu era zgârcit cu laudele. Își trântea pe capete studenții la examene. Pe Năstase mi l-a lăudat pentru ambiție, inteligență, forța persuasiunii. Adrian Năstase a luptat mereu. A luptat și cu el însuși. Intrarea în politică, mi-a spus cândva, i-a schimbat total viața, aplecată până atunci spre lectură și cercetarea de bibliotecă. Intrarea în politică i-a adus un alt gen de luptă, uneori cu inamici care lovesc dur sub centură. N-a stat de lemn-Tănase, parând și lovind și el. Loviturile lui, într-o lume unde se lovește cu parul, au fost însă ale unui om educat. Poate că de aici i s-a și tras.

Într-o lume în care băseștii, ca tipologie umană, sunt mai agreați decât cei cu eleganțe cărturărești și ștaif, Năstase a reușit să-și confecționeze un portret care nu este al lui. Demnitățile înalte pe care le-a acoperit fără cusur – ministru de Externe, premier, președinte de Cameră – i-au adus satisfacții imense. Nu însă și iubire publică. Așa a pierdut alegerile prezidențiale, în fața unui personaj diabolic, desprins din lumea manelelor, gata mereu de orice ticăloșie. Nu știu cât de corupt a fost guvernul Năstase, „cel mai bun din toate” cum a scăpat Băsescu însuși. Nu știu câtă ilegalitate a fost comisă la acel „Trofeu al calității” care a adunat, pentru afișele lui Năstase, 1,5 milioane euro. Ce știu e că pentru campania ultimă, Traian Băsescu – o spun diverse calcule publicate – a cheltuit în jur de 100 milioane euro, fiind considerată cea mai opulentă, obraznică și costisitoare campanie electorală. Cât s-a furat aici? Cine se deranjează să întrebe, să afle și să pedepsească? Dacă Năstase a luat doi ani de pușcărie, câți ar trebui să ia Băsescu, pe socoteala sumelor utilizate? I-ar mai trebui două vieți pentru a acoperi anii de pușcărie.

Adrian Năstase, profesor universitar, autor de cărți, fost premier și președinte de partid, a încetat să lupte miercuri seară, după aflarea verdictului pe care el îl socotește nedrept. Nedrept îl consideră și alți juriști de marcă. Opt ani l-au umilit destul. A stat zilnic la ușa aroganței unor procurori care aveau sarcina să-l găsească vinovat. Toate argumentele logice, demontabile juridic, au căzut de parcă cineva pitit după perdea dărâma, hohotind, orice eșafodaj. Venirea polițiștilor, la miezul nopții, să-l ridice, a fost grăbită, cinică, dar și salvatoare. Adrian Năstase încetase să lupte. Lăsase un bilet de adio și se despărțea de tot și toate, înfrânt. Poate că s-ar fi omorât la 3 noaptea, poate mai devreme sau mai târziu. Nimeni nu știe ce se petrece în sufletul unui sinucigaș atunci, în acele clipe și ore. Precipitarea creată de venirea polițiștilor a învălmășit totul, intervenția hotărâtă a unuia dintre ei l-a dezechilibrat pe cel care luptase până atunci pentru viață și acum lupta împotriva vieții sale. Glonțul n-a mai nimerit tâmpla, strecurându-se pe lângă jugulară și alte organe vitale, traversându-i gâtul și ieșind prin umăr. Prietenul meu, profesorul Lascăr, spune că glonțul a fost unul norocos, iertându-i viața la milimicron. L-am criticat de multe ori în viața mea de jurnalist pe premier, pe șeful de partid, dar i-am recunoscut întotdeauna meritele, nu puține, care l-au așezat istoric, acolo unde-i e locul, adică sus. Îi urez la mulți ani și sănătate lui Adrian Năstase, de ziua lui.

P.S. Am fost de mai multe ori ca ziarist în vizitele din străinătate ale lui Adrian Năstase. Niciodată nu mi-a fost rușine că-mi reprezintă țara.