Lucian AVRAMESCU

Suntem, se pare, un popor fără număr. Nu nenumărat, ci numărat strâmb. Ştiam, în ‘89, că suntem 22 de milioane de suflete, „români, maghiari şi de alte naţionalităţi”. După aia ne-am tot rărit. Devenind permeabile, graniţele au lăsat în Italia un milion de români. Conform altora, două milioane. Cam tot atâţia şi prin Spania. Sunt români şi-n Noua Zeelandă, şi-n Madagascar. E mare îngrămădeală de români, în majoritate de etnie romă, mă rog, ţigani, în Anglia, unde, ţinându-se Jocurile Olimpice, va fi înghesuială, iar înghesuiala e mama ciordelii. Cu totul, am fi prin lume vreo 30 de milioane de suflete originare din România. Câţi suntem acasă?

Recensământul ultim, organizat de puterea portocalie, a împrăştiat o ceaţă deasă peste statisticile cu români. Contabilizarea noastră a dat faliment. Nici acum recensământul nu pare a fi gata. Suntem 18 milioane, suntem 19? Câţi om fi? Sau poate că noi românii nu mai suntem deloc, am ajuns o ficţiune istorică sau un nonsens european, aşa cum ne califică anecdotica vremii. În Bucureşti am fost un număr de alegători şi, tot plecând, am rămas... cu 400.000 mai mulţi.

Capul de locuitor se vinde bine. Uneori capul de locuitor locuieşte doar pe hârtie şi şmecherii fac tranzacţii cu el aşa cum se facturează grâul la Constanţa, care iese din ţară fără a ieşi vreodată şi intră în ţară fără a intra vreodată. Din acel grâu nu se va face niciodată pâine. Din acel grâu vor fi frământate doar milioanele de euro ale samsarilor.

În vremea alegerilor capul de locuitor, şi cel real şi cel figurând doar pe hârtie, se scumpeşte. Marile jonglerii cu capete de locuitor au fost recompensate cu demnităţi (aşa se zice că a ajuns ministru Teodor Baconschi, care era doar ambasador la Paris), aşa s-au dovedit utili puterii şi recompensaţi gras indivizi anoşti, dar mari prestidigitatori cu capete de locuitor.

Ce se va petrece odată cu schimbarea puterii? Vom creşte ca număr sau vom scădea? Vom fi, statistic, mai mulţi români sau mai puţini? Între atâtea nedreptăţi, falsuri şi măgării, ce va îndrepta mai întâi noua putere? Eu cred că datoria ei, între alte datorii, este să ne spună cinstit şi câţi suntem. Oile se numără la strungă, una câte una şi ciobanul ştie întotdeauna exact câte are, câte i-au rămas după ce au dat lupii.

La noi au tot dat lupii. Lupii, dărâmând spitale şi amputând pensii, scumpind viaţa şi dând gratis moarte, şi-au dovedit înclinaţia pentru bătrâni. Au ronţăit pensionari, preferinţă culinară explicabilă fiindcă bătrânii se apără greu de lupi. Câţi bătrâni au murit în case, pe străzi, sub zăpezi? Fiindcă nimeni nu ne-a comunicat astfel de statistici. Sunt la strict secret? E la secret însuşi poporul român, conform unor prognoze, pe cale de dispariţie? Reînviem doar electoral?

Cine face ordine, cine se încumetă să-şi asume responsabilitatea numărării corecte a românilor? Să ştim şi noi câţi suntem cu adevărat, câţi am rămas, câţi mai defilăm prin bătătura planetei.