Lucian AVRAMESCU

Am văzut, pe un panou electoral cât jumătate din oraș, un primar cu mustață, întunecat la chip, care zâmbea pe un fond verde. Primarul aparține PD-L și administrează un municipiu din zona în care și tricolorul a fost mânjit, anul trecut cred, cu o banderolă portocalie, cele trei culori istorice părând insuficiente avântului patriotic al edilului. Tenul și mustața primarului nu mi s-au părut în ton cu verdele care îl întuneca și mai rău, iar mustața lui de meșter căldărar priceput se lipea ca mămăliga de tuci în ansamblul coloristic. Aud că mai peste tot în țară, primarii și candidații la primării și consilii județene din ramura cam veștejită a puterii s-au scăpat, cu costum cu tot, în ceaunul de colorat ouă verzi. Semnalul a fost dat, cu autoritatea dobândită de succesul acelei frunze turistice, din scara de prețuri a genții Vuitton, de doamna Udrea, inspirată biblic de frunza străbunei Eve. De când politiciana produsă de domnul Băsescu (chiar președintele a spus că el a făcut-o ce e, ca și pe Roberta, Sulfina și Anca, afirmație pe care n-avem motive s-o contrazicem) s-a exprimat pentru verde la București, au înverzit electoral instantaneu toți candidații afiliați cisternei portocalii de pe vastele meleaguri mioritice. Unii, prin niște municipii, au făcut încuscriri stranii cu ramuri și rămurele din țărăniști sau ecologiști, găsind și aici, în ideea de ramură firește, motiv de înverzire. Și uite așa înverzește, împreună cu anotimpul, tot ce s-a copt portocaliu ieri. O să le scoatem, zice Liviu Dragnea, unul din greii opoziției, verdele pe nas. Ei se dau verzi, noi le spălăm verdele și arătăm electoratului că pe dedesubt sunt portocalii până în măduva oaselor. Nu știu ce culoare are măduva oaselor portocaliilor din partidul băsist, dar sigur în compoziția lor intestinală e mult portocaliu pe cale de a se scăpa în nădragi. Asta pentru că sunt verzi de frică. Iar când ți-e frică, oricât avânt ți-ar insufla doamna Udrea, sfincterele mai slăbesc strânsoarea. Important e să nu facă pe ei când electoratul va trece la episodul cu ouă. Nu-i plăcut nici măcar acest bombardament, cu toate că oul de găină n-a omorât, ca ghiulea, pe nimeni. Îmi amintesc scena în care tatăl lui Boc, Dumnezeu să-l aibă în pază, își altoia tradițional fiul cu un ou roșu în frunte, iar premierul de atunci nu pățea nimic. Sigur, una e să dea cu ouă în tine părintele natural și alta e când te iau în cătare băbuțele. Să-ți mânjească prestigiul, vai, ca lui Hoară, protestatarii din Piața Victoriei? Vai, ce oroare!

Oricum, verdele se lățește peste mai toate afișele pedeliștilor candidați, declanșând prematur și ilegal o campanie care se anunță multicoloră, primăvăratică și cu destule ouă în scăfârlii.