Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Președintele, o dată sau de două ori pe an, își programează sesiune în Parlament. Ultima sesiune a lui Traian Băsescu s-a petrecut miercuri, într-o aulă de lemn jumătate goală, jumătate cu indivizi care se prefăceau vii, arătând jalnic și demoralizant, ca un butoi dogit. Președintele se cere și se aprobă singur în instituția de vârf a democrației pe care a umplut-o constant cu muci și scuipat. Vine aici ori de câte ori are nevoie de proști. Iar domnul Băsescu, deținem metri cubi de dovezi stivuite, și-a bazat întreaga carieră politică pe proști. Ciclic îi lopătează, îi vântură, se asigură că sunt la locul lor, integri și neatinși de îndoieli. Îi evaluează expert și-i numără cum îți socotești banii necheltuiți din portofel. De ce ține să-și revigoreze domnul Băsescu proștii, taman acum, în miez de Mărțișor? Sau e vorba de proximitatea celor două runde electorale care par a se ține în acest an? Ce face cu ei? Și de ce dibuie proștii în Parlament? Ei bine, asta-i prima șmecherie. El vorbește în Parlament, dar nu se adresează respectivei instituții pe care, nu s-a schimbat nimic în această privință, continuă s-o disprețuiască. El vorbește de acolo, ca de pe un deal, pentru a-l auzi mai bine noi, masele populare de proști risipite în văi și câmpii. Pe noi ne caută și, conform experiențelor politicianului Băsescu, ne și găsește gata preparați să-l ascultăm și să-l credem. Ce zice înaltul cotat cu 7 la sută încredere electorală, mai jos decât orice șef de trib din univers picat în dizgrație? Că dă îndărăt banii șterpeliți din buzunarele prăpădiților în ultimii ani, că saltă lefurile? Când? Păi taman de 1 iunie, luna care găzduiește alegerile locale. Brodeala dracului, să vezi și să nu crezi! De unde bani? Ei asta-i! Bani sunt, iar dacă nu sunt să-i găsească de unde s-or pricepe premierul, Guvernul, parlamentarii care continuau, cei ai puterii, rămași în sală, să caște năuciți gura la președinte. Inutil să ne chinuim să ștergem din memorie ce zicea acum câteva săptămâni același președinte, când vreo doi pedeliști, speriați că-i ia cu fulgi mulțimea, iar de reintrare în Parlament nu prea mai poate fi vorba, că ar fi bine să sporim lefurile cu vreo 5 la sută. Cum i-a bălăcărit Băsescu, știm noi și știu mai ales ei, inconștienții, populiștii, atentatorii la siguranța națională. A lipsit nițel și președintele dădea ucaz de arestare și tragere în țeapă a celor care mieunaseră și ei o biată propunere de bacșișelectoral. Ce ne mai spune nouă, proștilor și căscăunzilor, președintele, de la pupitrul spânzurat peste o sală pustie? Că a găsit gaze, gaze naturale în niște pungi cât buzunarele planetei, taman în fundul Mării Negre. Gazele sunt ale noastre, le vârâm în mațele unor țevi și am rezolvat criza, scumpirea, reîncălzim caloriferul și mai rămân să vindem și altor țări. N-avem locuri de muncă? Avem. Redeschidem minele că tot fac gât minerii. Una e aproape redeschisă, la Roșia Montană. Canadienii - citeam undeva - vor angaja vreo 2.000 de inși și în mai puțin de cinci ani dizolvă aurul cu cianuri, îl iau și ne lasă cum am fost. Doar nițel mai săraci și cu o zonă și mai pustie în Apuseni. E destul acest proiect cu cântec și peșcheșuri mari plătite la vârf pentru a rezolva deficitul de 2,5 milioane de angajați, pentru a egala numărul pensionarilor cu numărul celor care lucrează cu carte de muncă? Aș! Președintele vorbește relaxat, ironic, bine dispus de parcă ar veni de la nuntă sau ar pleca la nuntă.
Președintele invită opoziția în Parlament, care, nu-i așa, rămâne instituția fundamentală a democrației. Păi măi nea Caisă, era să zic, nu matale ești ăla care a făcut țăndări instituția democrației? Nu matale ai storcit și răsucit voința electorală încât omul a votat alb și a ieșit negru, a votat un partid și s-a trezit în sală cu altul, preparat în mezelăria de la Cotroceni? Nu matale, prostindu-ne iar, ai făcut referendum pentru a desființa Camera Superioară, repetând gestul cu care sovieticii au început îngenuncherea României? Nu matale...
Președintele a ieșit iar la pescuit proști. Face ceea ce a făcut de atâtea ori și i-a ținut. Va mai găsi proști și acum? Poate nu atât de mulți, dar va găsi. Are balta românească pește. Specia nerozilor rezistă fără mâncare și împuiază fără apă.
la data eliberării permisului de conducere. Fără să-l șpăguiesc, făcu treaba asta un polițist filantrop de la rutieră. Care-mi bătu obrazul
că umblu bagabont pe ulițele bombardate ale patriei cu cartoteca sărită din termenul de valabilitate.
cu care să-mi fie iertată înfumurarea de a avea medicul de familie în alt capăt de lume. Accept și compromisul
de a fi adnotat drept neasigurat numai să urnesc un centimetru căruța birocratică.
de a pune ceva-oarece peste fișă și de a o etala ostentativ, în văzul lumii interesate, ca să nu mă apuce pensionarea pe la ușile cabinetelor.
holurile supraaglomerate. Zici că era ca un fagure.
La fiecare ușă erau stivuiți, parcați, rășchirați, răsturnați miliarde de LAZĂRI
ce așteptau porunca divină să-și rădice lavița și să ia startul în cursa de 110 metri garduri. Cârje cu duiumul. Cărucioare tunate de zici că eram la Disneyland-ul copiilor. Atele și proptele. Căciuli din bandaje și acoperitori piraterești pentru ochi.
Tutun canci că era un buhai de pază
care, între două traficuri de influență prin ușile cabinetelor, se preumbla ca un cerber pe holuri și zbiera ca un heruvim necircumcis : SILENȚIO, PREGO!
și să frămânți între degete o țigară neaprinsă că luai în cür o ciubotă expediată profilactic cu repeziciunea unei rachete interceptoare Patriot.
reușesc să intru la boli interne.
– cam altele 2 ore.
din avers, profil, revers și pe toate fețele posibile și imposibile. M-a întins pe masă. M-a pus în genunchi fără icoană și cu fața spre vest. M-a pus culcat. Apoi târâș pe sub birou. Am măsurat perimetrul cabinetului cu bățul de chibrit. I-am golit de apă chiuveta cu șireturile de la bocanci. M-am supus fără crâcnire.
la mecanicul de la întreținere ca să-i aducă un ciocan de 500 de grame.
în ritm de gospel și strigau extaziați ”It’s raining men. Hallelujah!”
și încearcă să-mi dea cu barosul în ouțe.
Ei, la astă fază n-am mai putut să mă abțin
că-mi ofensa orgoliul masculin, motiv pentru care și eu m-am făcut că-i șterg o carboavă peste mutră dacă îndrăznește așa blasfemie sexuală.
Hai la neurochirurgie.
care vorbea șopotit ca-n beserică la spovedanie când trebe să spui la popă toate perversiunile recent desfășurate.
a concluzionat în scris sub forma unei rezoluții APT, cu care am realizat careul de ași al primei zile de bântuit holurile instituției medicale.
a fost cel mai simplastic. Și acolo, timp echivalent
cu o jumătate din durata Cuaternarului, am admirat intarsiile de la placajul scorojit al ușii. Aveam imense rezerve volitive că fumasem înainte două pachete de țigări
ce a fost refuzat (cu șuturi în cür) la eliberarea unei fișe medicale promoționale de tip 3 în 1: angajare + permis auto + permis de port-armă.
și imediat o addenda a aceluiași negustor – „Alex26 – sună-mă la 0744 bip.bip.bip. Urgent!” 
intrat în sevraj etnobotanic:
pitit sub un nu știu care pat dintr-o nu știu care casă dintr-un nu știu care sat.
( că era roșcată ca o cărămidă Porotherm și avea o bârnă nazală
tot tabelul acela al lui Mendeleev cu număr de ordine și masă atomică și un altul cu tole de transformator în formă de E-uri sucite-n fel de fel de poziții obscene. I-am cetit până la ultimul rânduleț după care i-am adus la cunoștință și cine a produs panourile (scria mititel pe panou în stânga jos)
o imagine emergentă a Barr-codul, cu tot cu cei trei de 6 satanici și i l-am adus la nemernică. Neavând ce mai face a trebuit să pună la rubrica concluzii cele trei litere neșpăguite: APT.
Asta a fost chiar ultimul examen din șir și l-am punctat a doua zi. Inutil de precizat că „buna tradiție” a instituției s-a respectat cu sfințenie deontologică. Vreo 3 ore
felceri, șoferi, portari,
unul mititel, cu fața congestionată și cu părul alb coafat după moda introdusă de Einstein.
și avea o experiență profesională imensă.
și era clară treaba că trebuie să sun
la 112 să vină să-l rădice pe dom’ doctor.
( era să-l iau la pumni pe nemernic
că nu e cazul să-mi transfere asupră-mi amintirile-i nefericite,
traumele copilăriei și tarele-i educaționale.
Mă pun pe o băncuță lângă o băbuță care vinde covrigi. Baba râde!
acolo și intru la ghișeu direct ( la ora aia nu mai era nici dracu la depus documente). Depun dosarul în 30 de secunde (Good job
( 9 mar 2012, 11:34:11
Hai etalează-ți talentul, fütu-ți anafura și cristelnița mã-tii de puțoi impertinent!
(logistica limbajului este învățată în aeroportul Otopeni de la preotul ortorinolanringolodox Constantin Nedejde)