În București, întâia zi din martie, presupusă a târî în spatele ei primăvara, s-a nimerit hibernal sărbătorească, plină de bijuterii astrale, înflorată ca o ie. Copacii, ieri vineți, au ieșit de sub întunericul nopții cu splendidul adaos al zăpezii albe, virginale, contrastând cu mătușa ei înghesuită în rigole și depozitată pe trotuare care adună coloristic toate lăturile orașului, mirosurile scârboase și înjurăturile automobiliștilor. A nins peste noapte, a nins din belșug, făcând din întâia Babă a Mărțișorului, mireasă.
Mă bucur cu ochii, priponit matinal la fereastră, numărând trecătorii și presupunând încotro aleargă fiecare. Neavând obișnuința să cumpăr și să dăruiesc mărțișoare, dintr-o comoditate pe care apropiații mi-o știu, aseară, alergând spre o emisiune de televiziune unde fusesem invitat, am gândit că un ghiocel dăruit realizatoarei poate fi un semn de cavalerism și politețe.
Țiganca florăreasă din colț, nepoata Mariei care a murit acum un an, întâmplare pe care am presupus-o fiindcă florăria a rămas pentru prima oară închisă câteva zile și, prin geam, am asistat neputincios cum se usucă florile, una câte una, nepoata ei, zic, n-a putut să-mi ofere un coșulețcu ghiocei, din acela minuscul, împletit de țâncii de lângă București. Tone de flori, îmi spune ea, au fost confiscate azi-noapte. În Piața Obor au venit chiar mascații, a fost nenorocire.
Cum adică? – cer eu gazetăreștile lămuriri. Aflu că „organele”, pentru a stăvili evaziunea fiscală, au dat iama prin ghiocei. Au luat tot, au fărâmat, au pus la punct mafia florăreselor și evazioniștii de zambile. În sfârșit, trebuia început de undeva. Ratând stăvilirea evaziunii din vămi, contrabanda cu țigări și droguri, n-au mai ratat ghioceii. Țigănușii au sărit peste garduri, florăresele au tras obloanele, au fost iscălite procese verbale și administrate amenzi. Nu vreți, zice jenată tânăra florăreasă, vecina mea, o frezie, un trandafir olandez, un crin din Caraibe? Nu, mă apăr eu.
Copil fiind, culegeam din Călugăreasca, pădurea mea de la Sângeru, eliberați de sub zăpadă, ghiocei. Ei au rămas pentru mine simbolul și bucuria primăverii. Statul, în sfârșit vigilent, mi-a pus la punct această nesăbuință. Ghioceii nu trecuseră, strecurându-se hoțește spre tejghele, prin filtrele sale. Raziile cu mascați din București, parte a renovării pe principii sănătoase a statului, au curmat în sfârșit traficul de ghiocei, molimă care dezechilibra bugetul, lua morfina de la gura bolnavilor de cancer, conducea asasin la scumpirea întreținerii la bloc și împiedica ieftinirea oului de găină. Gata. S-a făcut ordine. Rămas fără grai, am ajuns la acea emisiune pe parcursul căreia n-am apucat să mă dezmeticesc, venindu-mi în fire abia după ce s-a terminat, dar era prea târziu.
A venit 1 Martie, a venit primăvara. În numeroase orașe din țară, cetățenii, bărbați și femei, negăsind pesemne ghiocei, în urma mult așteptatelor și necesarelor razii cu mascați, și-au pus în piept afișe, înscrisuri și ridică în mâini pancarte. Ce scrie pe ele știe toată lumea. Să fie această primăvară cea a primenirii aerului politic, cea în care vor redeveni liberi ghioceii? Până voi afla dezlegări, transmit însoriri sufletești doamnelor, mai apropiate decât bărboșii de bărbați spiritului anotimpului. La mulți ani!
( 5 mar 2012, 11:04:48
O oftat* tare că n-o fost așa isteață ca să tocmească și ie un proiect sustenabil (popa i-o zâs ca să adjectiveze așa poate te-mpresionează cu lexicul iia cool!).
Amu ’ știi matali că baba nu pre’ are ce face tătă zâua și stă într-o poziție de ioga răsturnată pe laviță, cu ocii în tavan și meditând transcendental la nemurirea sufletului.
Și dintr-odată o zâs baba „Evreika” ș-onceput să dănțuie lasciv în jurul stâlpului ce țâne acoperișul de la cuhnie.