Temperaturile de sub minus 30 de grade Celsius au făcut caloriferele şi sobele Şcolii „Dimitrie Vatamaniuc” din Suceviţa să roşească de ruşine. Oricât s-au ambiţionat caloriferele şi sobele să încălzească sălile de clasă, nu au reuşit. Însă, nu din vina lor, ci a Primăriei Suceviţa şi a diriguitorilor învăţământului naţional şi sucevean, care nu le-au trimis ajutoare, mai ales că ştiau că acestea sunt bătrâne şi nu mai pot face faţă luptei cu gerul. Şcoala din Suceviţa a fost construită în anul 1894, iar centrala termică pe lemne a fost montată în 1975. Omul responsabil cu asigurarea încălzirii în unitatea de învăţământ a declarat pentru Monitorul de Suceava că sistemul de încălzire nu face faţă din cauză că este subdimensionat. Şi chiar dacă sistemul ar fi fost corect dimensionat, ar fi fost tot degeaba, din cauză că imobilul nu este izolat din punct de vedere termic, iar tâmplăria este stricată.
Poate ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, va vorbi cu cei de la Discovery Channel ca, pe lângă lecţiile de aritmetică şi de făcut beţigaşe, viermişori şi ciumpalaci, să difuzeze lecţii de izolare termică a clădirilor. Dar, fără bani.
La Şcoala „Dimitrie Vatamniuc” din Suceviţa cursurile au fost suspendate, într-un târziu, din cauză că, aşa cum a declarat directorul Alexandru Jolobai, temperatura din clase era de doar 5 grade Celsius. Domnul Jolobai a adăugat că „elevii au stat îmbrăcaţi, în unele clase nu se putea sta deloc, am fost nevoiţi să-i mutăm în alte încăperi puţin mai călduroase, nu se putea continua aşa”. Deci, hotărârea de a suspenda cursurile nu s-a luat imediat, ci după ce s-a testat rezistenţa elevilor şi profesorilor la frig. Decizia conducerii şcolii din Suceviţa a venit şi ca urmare a faptului că, aşa cum a spus Alexandru Jolobai, sunt elevi „care vin câte patru-cinci kilometru pe jos până la şcoală”.
Ger a fost şi-n alte localităţi sucevene, însă directorii de şcoli nu au suspendat cursurile. Nu au făcut-o, probabil, de teamă să nu-i supere pe şefii Inspectoratului Şcolar şi pe cei ai judeţului. Cum, adică, să mişte vremea în faţa conducerii de partid şi de stat a judeţului? Într-o Românie modernizată, cu un sistem de educaţie performant şi cu o conducere care a fost mereu aproape de şcoala suceveană şi de nevoile ei, cum să fie suspendate cursurile? Ce-ar fi spus opinia publică şi opoziţia?
Însă, ce-ar spune şeful PD-L al Inspectoratului Şcolar, Petru Carcalete, şi prefectul PD-L al Sucevei, apoliticul Sorin Popescu, dacă ei ar avea copii de 9-10 ani şi aceştia ar trebui să meargă la şcoală printr-un frig cumplit, câte patru-cinci kilometri, iar acolo i-ar aştepta săli de clasă în care termometrul nu arată mai mult de 5 grade Celsius? Sau ce ar face domnii Carcalete şi Popescu dacă statul le-ar trage maşinile de serviciu de sub fund şi i-ar obliga să meargă pe jos până la birourile lor? Unele din care caloriferele, sătule să-i mai vadă, şi-au luat lumea în cap.
( 7 feb 2012, 11:01:59
Undeva…
„Acolo unde-s nalți stejari
Și cât stejarii înalți îmi cresc…” [1]
La est, pe Rarău, răzeși și țărani liberi
La vest, la Costești și Blidaru, comatis și pileatis
Tarabostes nu se vedeau ioc. Ori erau jos în văgăună la o celulă de criză a Comandamentului Situațiilor de Urgență, ori s-au ascuns de rușinea la ce-or să strige oamenii despre fetili lor boccii și nemângâiate.
Tradiționale focuri pe dealuri aprinse din cauciucurile galeților de la un T34 rusăsc – at East, respectiv din butucii viei retezate de Buramista – at West.
La focuri stăteau și se încălzeau flăcăii oleacă, nu de alta dar era un Geeerrr brrrr! de picau ciorile din par exact așa cum pică extaziate puicuțele de la Bamboo când întră-n crâșmă urinel columbeanu. Frigul [2] era accentuat de absența lui Catilina a lu nea Chifor care nu le-o mai adus ceai1/3rom la strigători (i-o fost și iia frică să n-o strige băjetanii peste culmi!) așa că flăcăii se omeneau care cu ce-o venit în straiță: cei din est cu o bardacă de samahoancă iar cei din vest cu o glajă de votcă sârbească trecută Dunărea pe sub podu lu’ Apolodor de un bețivan de legionar din a V-a Macedonica și vândută la negru pe-o brățară dacică și trei kosoni.