Lucian AVRAMESCU

De aproape o săptămână, mii de oameni ies în stradă. În Piața Universității din București, în alte zeci de orașe și municipii cetățenii, biruindu-și frica, jenați de îndelunga lor tăcere echivalată lașității, își proclamă dreptul de a spune răspicat ce gândesc. Ce-i doare (și-i dor multe), ce nemulțumiri au și au destule. Una dintre ele pare a ține de încălcarea grosolană a demnității umane. Cine o încalcă sfidător? Președintele, alesul și, nu se știe prin ce mister, realesul, biruitorul cu 0,33 la sută la scrutinul prezidențial ultim, cel cotat cu vreo șapte la sută încredere. Orbit parcă de exercițiul care i-a ieșit mereu, acela de a ne călca în picioare, de a face, peste Constituție, peste orice regulă a statului de drept, exact ce vor mușchii lui, recidivează. Iese vesel și ironic la televizor și zice, de mâine tai România în patru, sau de mâine desființez poliția sau de poimâine nu se vor mai face franzele în brutării, ci piulițe de bicicletă. De ce? De-aia! Cred că mai mult decât sărăcia, pe mulți i-a durut insulta. Cine ești tu, adică, de-ți îngădui toate astea? E criză în toată lumea? O fi. Dar nu mai pune peste  chinuitoarea noastră sărăcie și bicisnica ta nevoie de a ne batjocori.
      Unde am ajuns după aceste zile în care cel mai des și mai apăsat s-a auzit scandarea ”Jos Băsescu!” având și derivate care păreau inacceptabile – ”Ieși afară, javră ordinară!”, cu paternitate polițienească? Am ajuns la o multiplicare teritorială a protestelor și la un ton din ce în ce mai îndârjit. Ce face Băsescu? Tace. Unii-l invită ironic la o baie de mulțime în Piața Universității, fiindcă apa e deja caldă. Nu, apa e fierbinte rău, iar președintele s-ar putea opări. În consecință, acolo mișună doar agenții. Agenții, ca întotdeauna, sub acoperire. Agenți care filmează, filează, ascultă, comit diversiuni. Sunt indicii din ce în ce mai limpezi că incendierile și spargerile, vandalismele de duminică seara au fost puse la cale de apărătorii ordinii, iar cele venite într-adevăr de la derbedei de profesie, îngăduite. De ce? Pentru a justifica intervenția în forță, pentru a transmite populației mesajul că protestatarii sunt scursura societății, pentru a nu se mai auzi scandările adevărate și dureroase ale celor cărora le-a ajuns cuțitul la os. Pentru a băga frica în oameni. Percheziții corporale, interogatorii, amprentări ca în vremea raziilor naziste. Părinții nu-și mai lasă copiii ”la revoluție”, cu toate că acei copii au trecut de vârsta majoratului și sunt oameni care gândesc cu capul lor, soțiile nu-și mai lasă soții, iar soții nevestele. Jandarmii au avut grijă să bată vârtos, cel mai adesea când n-a fost cazul. E cutremurătoare scena în care doi tineri roagă să fie duși la salvare, fiind ciomăgiți din belșug și cu oasele rupte, iar jandarmii, colegii celor care i-au bătut, îi îndeasă în dubă pentru altă rupere de oase. Dar noi suntem, strigă un tânăr, de la un site cultural. Auzi mă, zice în bășcălie groasă un jandarm! Ăsta cică e de la cultural. Ia umflă-i tu pe culturalii ăștia! Și i-au umflat. Nu ca-n Caragiale, unde idilicul Ghiță umflă un inamic politic al șefului lui cu o anumită spășire, jenat că trebuie s-o facă fiind bugetar și cu familie numeroasă, ci nemilos, milițienește, fără umor. Într-un liceu bucureștean unde au fost depistați doi protestatari elevi care fuseseră în Piața  Universității (scandaseră și ei ce a scandat toată lumea), s-a înființat polițaiul de sector și, într-un triumvirat jegos, în care intra directorul portocaliu și dirigintele, s-a pus în vedere că orice dovadă că un elev al liceului (tineri de 18 ani!) e filmat în zonă riscă exmatricularea. Statul polițienesc face dosare, amenință firmele de transport să sisteze orice călătorie spre București, altfel își pierd licența, inspectorii școlari pun în vedere dascălilor să nu se manifeste antiputere dacă nu vor să-și piardă slujba. Represalii, intimidări. Au rezultat? Au, dar nu îndeajuns pentru a opri tăvălugul revoltei. Revolta a pornit. Nu știu și nu are mare importanță dacă mitingul, încă neînceput al opoziției, va fi un succes zdrobitor sau doar parțial. Lumea amorțită și băltind până mai ieri într-o Românie fără vlagă și-a recăpătat suflul. Oricât ar mima siguranța de sine, oricâte forțe de represiune ar pune în mișcare, n-are cum să nu simtă că totul s-ar putea sfârși urât pentru el. Hăhăitul nu mai contaminează pe nimeni, iar minciuna ridicată la rang de doctrină și politică de stat trebuie decontată.