Există, dacă n-ai ştiut-o, domnule cititor, în viaţa oricărui pălmaş al condeiului o clipă de sărbătoare. Un moment, cum să-i zic, de graţie. Nu e ziua lui de naştere, nici cea de nume, ci sorocul când munca lui de ani se adună într-o carte, iar cartea aceea, mirosind încă a cerneluri şi tiparniţă, aşa cum un prunc nou-născut miroase a laptele şi sforţările mamei sale, îţi poposeşte în braţe. Crudă, umedă, nezvântată. O alinţi întorcând-o pe o parte şi cealaltă, îi desfaci, cu încetineală şi precauţie, muchia necusută în coperţi şi te uiţi peste literele pe care tu le-ai rânduit în slove şi înţelesuri. Plâng când le iei în braţe sau te vor recunoaşte şi chema cu un scâncet? Poza de pe copertă, în care eşti înfăţişat cu sprâncene, frunte şi nas e chiar a ta?
De câteva ceasuri am împrăştiat pe masa mea de lucru trei cărţi noi care-mi poartă, pe copertă, iscălitura. E prima oară, într-o viaţă în care am trăit scriind, când de sub tipar ies deodată trei volume la care am muncit zi de zi şi săptămână de săptămână nişte ani. Sunt concentrate aici, în aproape 1.500 de pagini, împărţite aproape matematic pe din trei, pamflete, portrete de oameni şi portrete de dealuri şi anotimpuri, răzvrătiri şi strigăte de alarmă, înduioşări şi mângâieri de petale. Cărţile, poreclite Ciorne, poartă matricolele 2, 3 şi 4, într-o serie care va aduna, cât voi mai trăi şi scrie, publicistica poetului care zice-se că sunt. În dreapta, ca în oricare casă în care mi-a fost dat să locuiesc, pe peretele cel mai lung, sunt apărat de o bibliotecă doldora de titluri. Un raft cuprinde cărţile mele de poezie la care, nu peste multă vreme, voi mai adăuga una. Dedesubt am rânduit câteva antologii care mă cuprind, apoi primul volum din Ciorne, tipărit în 2002 şi un altul, de reportaje, din vremea în care eram june ziarist la Vâlcea, cu titlul Transplantul de albastru. Aici, probabil, voi sui cărţile noi, pe care le înfiez cu teamă, speriat să nu le supăr cernelurile ude şi să nu le mototolesc croiala apretată a coperţilor. Gata. Am mai pus, în raft, şapte ani de istorie, cronică personală, subiectivă fireşte, a zilelor noastre pe care le-am plâns nu o dată, lângă atâţia năpăstuiţi. Am râs mai rar în aceste pagini, martor fiind al atâtor blesteme şi amărăciuni, vremuri crude, nemiloase pe care le imaginasem altfel. Am zis gata? Nu, nu-i gata în viaţa unei cărţi şi-n existenţa, pe o tot mai subţire pojghiţă de gheaţă, a unui scriitor. Cartea, plătită pe sfert tipografiei, trebuie achitată integral. S-o trimit librăriilor pentru a o vinde? Librăriile, multe dintre ele, au tras obloanele. În centrul Bucureştilor, o veche librărie în intimitatea căreia am organizat lansări de cărţi, vinde azi geamantane şi poşete, iar într-o alta, vârstnica librăreasă pe care o ştiu de mulţi ani îmi povesteşte cât de rar îi trece pragul un cititor şi cât de rar, mult mai rar, acesta îşi permite luxul cumpărării unei cărţi. În consecinţă, voi lua cu mine, jumătate din tiraj, la Sângeru, acolo unde am realizat Muzeul Pietrei (cărţile sunt ilustrate cu imagini din muzeu), iar jumătate vor rămâne la Bucureşti, în Sfinţii Voievozi numărul 21 A, unde se află editura şi agenţia A.M. Press. Pentru a acoperi, fără câştig, cheltuielile, o carte ar trebui să coste 25 de lei noi, preţ pe care posibilul doritor îl poate achita direct sau prin poştă, cărţile urmând să-i parvină, în această ultimă variantă, tot prin mesager. Nu ştiu cât face asta. Presupun că nu-i ieftin, având în vedere că-s trei cărţi voluminoase. Voi organiza, acolo unde voi fi invitat, şi unele întâlniri cu prietenii scrisului meu şi chiar şi cu cei care nu-mi agreează opiniile, fiindcă nu poţi mulţumi pe toată lumea. Din păcate, dragă cititorule, partea asta comercială, care mă ţine dator tiparniţei, e cea mai grea şi costisitoare sufleteşte.
Distanţa, de ore, de la apariţia cărţilor mele de publicistică, adunând şi textele găzduite de acest ziar, pe care dumneavoastră, domnule cititor, le-aţi parcurs probabil, anulează încet clipa de graţie. Sărbătoarea condeierului se isprăveşte. Mă imaginez cu rucsacul doldora de cărţi în spinare, bătând uliţele patriei. Bine v-am găsit, domnule cititor! Dacă vreţi să aflaţi unde daţi de mine, în intervalele când evadez din Bucureşti, adresa mea este Lucian Avramescu, Sângeru, judeţul Prahova. Răspund şi unui telefon cu număr, fireşte, nesecret, 0722.650.243 şi, când nu butonez greşit, îmi pot citi mesajele pe adresa de mail lucian.avramescu@yahoo.com. Cu drag, domnule cititor. Să vă găsească Sărbătorile sănătos şi cu speranţele încă în stare de funcţionare, fiindcă atunci când speranţele ies din uz, viaţa sufletului începe să moară.