Până la Crăciun, când vă voi întreba dacă primiţi cu colindul, şi până la Anul Nou, când vă voi întreba dacă primiţi cu uratul, mai este. Pentru că vreau ca cele două sărbători să mă prindă în formă, am început să mă antrenez încă de pe-acum şi vă întreb: primiţi cu citatul? Da? Mulţumesc.
Unu, doi, trei şi: „Dorinţa de comunicare şi de exprimare de sine latentă în fiecare din noi capătă, în contextul artei spectacolului de teatru, dimensiunea unui fenomen a cărui complexitate răspunde aşteptărilor iubitorilor de artă, legaţi peste timp de firele nevăzute ale valorilor perene. Remarcabil este, în acest sens, meritul iniţiatorilor festivalului de a pune în valoare tocmai disponibilitatea spectatorilor, aflaţi în aşteptarea unei vieţi culturale autentice, pentru receptarea spectacolului de teatru, indiferent de vârsta şi de formaţia fiecăruia. (...) Dincolo de neajunsurile inerente oricărui început la o competiţie de asemenea proporţii şi cu asemenea miză - stângăcia interpretării unor roluri nepotrivite pentru vârsta concurenţilor, opţiunea pentru texte literare uşor desuete, inabilitatea de ordin scenaristic a unor dascăli, diletantismul evident al altora, ca şi spaţiul impropriu pentru reprezentarea scenică (Sala de expoziţie Pictor Aurel Băeşu) etc., - trebuie evidenţiată competenţa organizatorilor, calitatea publicului şi implicarea Primăriei, pe lângă partenerul principal (Inspectoratul Şcolar al Judeţului Suceava) şi sponsorii festivalului. (…) Finalitatea, pe termen lung, a demersului pe care şi-l propun iniţiatorii festivalului constă în cultivarea publicului, prin intermediul spectacolului de teatru, şi formarea la tineri a propriilor criterii de apreciere, elaborate conştient şi fundamentate din punct de vedere axiologic, prin nevoia de stabilitate, de oriunde, de moralitate, de frumos, de bine etc.”.
Ufff. A fost greu, dar cred că a meritat. Ce sărbătoare a fost de v-am rugat să mă primiţi cu citatul? Păi, a fost, la Fălticeni, Festivalul Internaţional de Teatru pentru Tineret „Grigore Vasiliu Birlic”. Şi a mai fost şi sărbătoarea limbii. A limbii de lemn. O sărbătoare care a fost marcată cu mult succes de profesoara Eleonora Bulboacă, inspector de Română la Inspectoratul Şcolar Suceava!!! Doamna Bulboacă este autoarea frazelor de lemn citate în acest articol. Frazele au apărut în „revista de spiritualitate şi cultură fălticeneană” „Excelsior”, cu ocazia festivalului înainte amintit. Mă bucur că am făcut Româna cu doamnele Bortă, Horga şi Chideşa. Dar nu toţi foştii şi actualii elevi au avut şi au norocul meu.
( 6 sep 2011, 11:06:37
Şi nefiind în stare să-nvăţăm din greşeli
Nu cucerim adevăruri , ignoranţi vrem să fim
Paradoxul e că suntem conştienţi , ştim
Nu ne place medicina modernă , vrem să ne oblojim
Nici autostrăzile nu ne plac ( preferăm peticeli )
O ţară îndepărtată de legi , cu stăpâni şi sclavi
Cu zile prohibite pline de conversaţii de umplutură
Cu oameni resemnaţi şi mult prea adesea bolnavi
Cu lideri ,, fără privilegii ’’ ţanţoşi şi grozavi
E prea multă necivilizaţie , azi , prea multă ură
Criza a devenit complicele dobitopciei băsesciene
Se ridică întrebarea : vom mai ieşi din ea ? ๑
Nimic nu-i ce pare a fi , real e doar sângele din vene
De unde vii şi către unde te îndrepţi , România ? ? ?