Sorin AVRAM

Nu cred că există om care să nu fi făcut cunoştinţă cu iarba încă din copilărie. În timp ce bătea mingea, alerga după fetiţele care culegeau bumbişori de pe dealuri, ca să le tragă de codiţe, sau plimba vaca ori gâsca. Aşa cum nu e om să nu fi scris o poezie, măcar o dată, doar o dată-n viaţa lui, aşa nu cred că există cineva care să nu-şi fi julit genunchii pe iarbă, doar o dată, măcar o dată în copilăria lui. Iarba a fost şi este un bun prieten pentru adolescenţi. A celor care chiulesc de la ore pentru a sta întinşi pe spate, cu ochii în soare şi cu ţigara în gură, ori a celor care le păcălesc pe fete că iarba nu lasă urme pe fustă, chiar dacă fusta nu stă locului, aşa cum se întâmplă atunci când e pusă la sârmă, la uscat.

Iarba este prietenă şi cu adulţii. Chiar dacă aceştia o calcă apăsat cu tălpile ce tocmai au ieşit din sandalele de plastic. Este vorba despre tălpile adulţilor care cum văd verde în faţa ochilor, cum opresc maşinile şi-şi montează grătarele. Iarba este cea care le însoţeşte paşii pensionarilor care-şi plimbă bătrâneţile prin staţiunile montane sau nepoţii prin parcuri. Prin parcurile din străinătate, dar nu şi prin cele din municipiul Suceava. Sau mai bine zis prin cel din municipiul Suceava, pentru că doar întinderea de verde din spatele Bisericii Catolice poate fi numită parc.

Monitorul de Suceava a publicat săptămâna trecută articolul intitulat „Poliţiştii locali îi tratează ca pe infractori pe copiii şi pe mămicile care calcă iarba”. O doamnă din Suceava a povestit cum a fost alergată de un poliţist local care intenţiona să o amendeze pentru că a intrat cu căruciorul pe gazon. Copilul din cărucior plângea, iar ceilalţi doi copii plângeau şi strigau: „Mama, ne arestează poliţistul!”. Pe vremea când copiii îşi juleau genunchii pe iarbă, aceştia, în cazul în care nu erau cuminţi, erau ameninţaţi că vor fi băgaţi într-un sac şi vor fi daţi unui ţigan. Acum, ca părinte, nu mai poţi spune aşa ceva, pentru că-i jigneşti pe ţigani şi rişti să fii judecat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. E adevărat că şi ţiganii, care între timp au devenit romi, nu-s interesaţi de copii, pentru că au ei suficienţi.

Acum, copiii, dacă-s din cale-afară de răi, pot fi ameninţaţi că vine poliţistul şi-i arestează. Poliţistul care atunci când era mic umbla desculţ prin iarbă în spatele vacii, iar acum calcă în picioare iarba din jurul grătarului. Poliţist care habar n-are că-n ţările normale la cap lumea stă pe iarba din parcuri şi mănâncă, ascultă muzică, citeşte sau gândeşte în râsetele copiilor care aleargă de colo-colo. Şi dacă ar şti, tot nu ar folosi la nimic, pentru că Suceava nu se află într-o ţară normală la cap. Totuşi, poate s-o găsi cineva de la Primăria Suceava care să monteze un panou pe care să scrie „Accesul poliţiştilor în parc, strict interzis!”.