Tiberiu AVRAM

Rezultatele la examenul de bacalaureat sunt, după părerea mea, peste aşteptări, cel puţin în judeţul Suceava. Şi spun asta nu ca să mă aflu în treabă, ci ţinând cont de situaţia reală a învăţământului românesc, de gradul de implicare a elevilor în tot ceea ce însemnă şcoală, dar şi de interesul (real) scăzut al multor profesori în procesul de educaţie. Toţi cei care au avut tangenţă cu bacul ştiu că şi în acest an s-a copiat pe rupte în unele licee. Se vorbeşte, iarăşi, şi despre examene aranjate, dar cum nu am dovezi, nici anul acesta, prefer să pun cruce subiectului.

Cum spuneam, rezultatele sunt peste aşteptări. Cauzele sunt multiple, dar am să mă opresc astăzi doar la câteva dintre ele. De ani buni, la admiterea la liceu sau la facultate contează notele obţinute în timpul anilor de studiu. Vrei să intri la liceu, contează, în jumătate de măsură, media generală din clasele V – VIII şi, în cealaltă jumătate, media de la evaluarea naţională. Este momentul în care elevul român este pierdut. Cât timp este în şcoala generală, învaţă pentru note. E importantă nota, fiecare notă. Timp de patru ani, elevul ştie că nota este importantă, fiecare notă contează. E îndobitocit, involuntar, timp de patru ani cu acest mesaj, subliminal: nota contează. Ajuns în liceu, reacţionează la fel. Nota contează. Nu ceea ce acumulează, ci nota. Sistemul acesta înţeleg că funcţionează, şi cu rezultate bune, în mai multe ţări dezvoltate. Aşa o fi, dar acest sistem nu e pentru noi, pentru români. Nu pentru generaţiile actuale de părinţi şi profesori. Într-o ţară civilizată, unde există respect pentru educaţie, nota este, bănuiesc, echivalentă cu cunoştinţele pe care le are elevul. Nu cu numele pe care îl poartă, nu cu renumele părinţilor lui. Îmi povestea directorul unui liceu că, acum câţiva ani, fiul unui baştan din Suceava terminase şcoala generală cu media 9,90 şi ceva. La evaluarea naţională de abia s-a învârtit de o medie puţin peste 3. Sistemul acesta nu este pentru români, pentru că, la noi, educaţia încă se cumpără. De către mulţi, din păcate, mulţi părinţi. Şi, evident, mulţi profesori vând educaţie. O vând urât, o vând murdar, defavorizând poate alt elev, care are mai multe cunoştinţe, dar părinţii au mai puţini bani.

Ceea ce spun nu e teorie, sunt afirmaţii inspirate din realităţile şcolii sucevene. Tot în această şcoală, mai există o categorie de profesori care vând murdar educaţie. La începutul anului şcolar îşi bombardează elevii cu note de 3 şi 4. Îi lasă şi corigenţi dacă e nevoie. Mai devreme sau mai târziu, părinţii află că rezolvarea stă în meditaţii. În meditaţii la profesorul pe care elevul îl are la clasă. După începerea meditaţiilor, brusc, elevul nu mai este de nota 3 sau 4, ci de 7 sau 8. Vedeţi? Iar contează nota. O mizerie. Elevul are impresia că, peste noapte, este mai bun la matematică, spre exemplu. Părinţii, evident, sunt mulţumiţi, căci meditaţiile îşi fac efectul şi banii nu par a fi aruncaţi pe fereastră. Nu ştiu cine pe cine minte. Ştiu că cel minţit este elevul, cel care pierde este elevul. Astfel de cazuri sunt sute în judeţul Suceava. Şi, din păcate, după cum era de aşteptat, elevii astfel meditaţi, în marea lor majoritate, nu au luat bacul. Ciudat, că doar în timpul liceului a avut note bune… Şi apoi încep să fie căutate explicaţiile, scuzele. Iar cea mai puerilă pe care am auzit-o este cea cu camerele de supraveghere. Vezi, Doamne, atâta stres a generat un aparat fixat pe un perete că nu s-a putut concentra copilul. Să fim serioşi. Oricine a dat vreun examen serios măcar o dată în viaţa lui ştie că mai mult te deranjează şuşotelile celor care încearcă să trişeze decât o cutie necuvântătoare montată pe un perete imobil. Adevărul este că nu se învaţă, că nu se face şcoală. Nu există interes, pentru educaţia adevărată, nici din parte copiilor, dar nici din partea unor dascăli. Motive sunt nenumărate, începând de la bani şi terminând cu, poate cel mai important aspect, respectul. Respectul faţă de şcoală, faţă de dascăl. Care nu mai este. De multă vreme.

P.S. Am rămas dezamăgit de atitudinea liderului PSD Suceava, domnul deputat Cătălin Nechifor. Şi când vorbeşte despre situaţia promovabilităţii la bacalaureat, domnul Nechifor nu se poate abţine să nu facă glumiţe pe seama unui subiect atât de serios şi grav cum este starea învăţământului românesc. Din păcate, deşi avea destule motive şi exemple să critice ceea ce se întâmplă în învăţământ, domnul Nechifor a dus în derizoriu un subiect atât de important, vital chiar pentru viitorul acestei ţări.