Lucian AVRAMESCU

Preşedintele Băsescu a fost, cea mai consistentă parte a vieţii lui, şef pe uscat. Din cei vreo şase ani de cârmuit vapoare, conform biografiei oficiale, doar vreo trei au fost consumaţi efectiv pe mare. Poziţia de lup de ocean neînfricat, înfruntând şi biruind o veşnicie furtunile, îl avantajează, desigur, din acest motiv întârzie, discursiv, pe valuri, mai mult decât îi îngăduie biografia şi se lasă furat de melancolia apelor eludând lunga fâţâială abilă prin buruienile uscatului.

Nu ştiu dacă trebuie să râzi sau să te înfurii la explicaţia îngâmfată a fratelui Mircea, alt ”lup de mare” al familiei Băsescu, legată de închipuirea că dacă actualul preşedinte se afla cu pistolul ruşilor la tâmplă n-ar fi abdicat, aşa cum a procedat ”trădătorul rege Mihai”. Ori ”îi făcea” pe ruşi în foi de viţă, ori se lăsa ciuruit eroic. Să te ţii cu mâna de burtă de râs sau pentru a stopa un icnet stomacal?

Târârea istoriei naţionale, din perioadele ei de cumplit dramatism, într-un asemenea discurs de bodegă şi de mâncat seminţe stând cu curul pe bordură, este nu doar jenant, ci de-a dreptul greţos. Ce contează că mari istorici, cum ar fi academicianul Dinu C. Giurescu, îl contrazic cu argumente zdrobitoare, ce contează că America şi Rusia, deopotrivă, îl omagiază pe cel care a scurtat al Doilea Război Mondial cu luni de zile, salvând nu doar zeci de mii de soldaţi din tranşee, ci şi zeci de mii de încarceraţi ai lagărelor naziste, majoritatea evrei, care ar fi sfârşit în camerele de gazare ale lui Hitler, ce contează că pretutindeni Regele României, ultimul dintre şefii de stat implicaţi direct în soarta acelui pustiitor război, este privit şi primit cu respect de instituţiile de vârf şi somităţile politice ale lumii? Ce contează că până şi intelectualii orbiţi de minciunile tale, domnule preşedinte, care te-au lustruit ani şi ani, au avut o primă tresărire de revoltă? O ţii, că aşa ţi-e felul, gaia-maţu, că ne plecăm degeaba în faţa Regelui, care e un nimic, în timp ce tu eşti Dumnezeu.

Bietule nefericit ros de cancerul urii! Poate că această ultimă murdărire te va pierde. Nimic nu rămăsese nemaculat de avântul tău de cârciumă. Ţara e dată peste cap economic şi moral, nimic nu mai e întreg şi la locul lui, lumea se comportă, în straturile ei compact sărace, din ce în ce mai primitiv. Începe să dispară conştiinţa naţională, credinţa că avem o patrie, un trecut, o istorie de apărat. Modelele junelor de liceu care n-au auzit de Eminescu, nu rezonează în nici un fel la nume ca Mircea Eliade sau Cioran, iar Brâncuşi poate fi orice pentru mintea lor paralizată de găunoşenii, sunt  fâţele obraznice ale politicii şi micului ecran comercial. Se duce tot. Mai trebuia pus un bocanc murdar şi pe ultimul reper de moralitate şi prestigiu pe care-l avem, Casa Regală de România. Din fericire aici nu ţi-a ieşit, jucătorule trişor. Ai putea, făcând prima oară un calcul de şmecherii greşit, să trezeşti amorţitul orgoliu al multor români. Spui că istoricii tăi de la Cotroceni au făcut o temeinică analiză şi au constatat că istoria nu e aia pe care o ştiu savanţii, cărturarii, oamenii simpli de bun-simţ, lumea largă care se mai uită încă la noi. Ce istorici din Deal? Specialistul în canibalism Cătălin Avramescu, cel pe care unii mi-l atribuie drept fiu, alţii nepot sau mătuşă şi cu care n-am nici-o legătură, nici de sânge, nici de amiciţie şi pe care nu l-am văzut decât la televizor debitând inepţii obraznice? El ţi-a spus să-l spurci pe Rege? Sau ai simţit că numai aşa, împuţind aerul în odaia numită România, n-o să mai simţim sărăcia, furtul banului public, ameţirea viitoarelor alegeri? Ai reuşit să ne vâri în agendă un alt hap otrăvit? Asta da. Ai izbutit. Numai că otrava te-ar putea atinge şi pe tine, domnule preşedinte.

Un comandant nu-şi abandonează niciodată nava! – declamă, în reluare, prea mult staţionatul locatar din Deal. Care navă, domnule Băsescu? Eu am auzit de un comandant de navă care a făcut să dispară toate navele României. Să fie ăsta un exemplu de eroism, de patriotism? Eşti în aer, domnule Băsescu, nu mai ai nici o navă sub tălpi şi chiar şi ţara, cu noi cu tot, începe să nu mai fie!