Lucian AVRAMESCU

S-a nimerit să ascult o declaraţie gravă şi  „pe repede”, cam turuită, dar, mă rog, serioasă în aluatul aparenţelor, rostită de domnul Boc. Domnul cu pricina trece drept premier, iar eu mă sforţez să-l iau ca atare. Zicea domnia sa că poporul suveran este beneficiarul noii împărţiri administrativ-teritoriale, că împărţirea nu e pentru PD-L, că nu e pentru UDMR şi, cu atât mai puţin, pentru ”alianţa socialistă” (prin asta înţelege el liberalii şi social-democraţii). Este pentru binele şi propăşirea poporului român, demn şi suveran, neîngrădit de oprelişti parşive în libertăţi, cuminte, glorios şi prosper.

N-am – stând trei sferturi din lună la ţară, la Sângeru şi doar un sfert la A.M. Press, adică în Bucureşti – ştiinţă despre ”alianţa socialistă”. La câte se petrec şi se schimbă în politică, n-ai cum să ţii pasul, dar despre respectiva formaţiune, formaţiune de formaţiuni (o alianţă!- cu alte cuvinte) n-am auzit. Aşa le zice, mă lămureşte un coleg ziarist, Boc liberalilor şi social-democraţilor, în băşcălie, ambele fiind formaţiuni din care se lăuda că-şi trage substanţa chiar partidul condus, în fapt şi pe hârtie, de domnul Băsescu. A fost socialist vreo cincisprezece ani şi, mai nou, e un fel de aluat doctrinar popular, liberal, liber schimbist din care nimeni nu mai înţelege nimic. O cocă pe care o frământă Băsescu şi din care scoate, după cum are chef, lipii coapte pe jeraticul banilor publici, merdenele udriste sau covrigi de aruncat în coada câinilor maidanezi.

Eram, cu ceva ani în urmă, la Sao Paolo, în Brazilia, ca ziarist. Internaţionala Socialistă, din care făcea parte, cu mândrie şi nemăsurat orgoliu, Partidul Democrat, urma să analizeze posibilitatea primirii a noi membri, acolo, în America de Sud. Un candidat era PSD-ul lui Adrian Năstase, de faţă şi el la eveniment. Socialiştii din toată lumea păreau buricul universului, ceea ce pe mine, dar ce importanţă are, nu prea mă umplea de mândrie. Când de la tribună  (conducea cred un italian), a fost anunţată candidatura partidului lui Năstase, a sărit ca arsă în două picioare o jună, frumuşică, drăcoasă şi a ţipat în engleză ”I am against!”, adică ”Eu sunt împotrivă!”. Fain, şi-a zis gazetarul din mine, iată un subiect de presă şi am alergat la puştoaică să-i iau un interviu pentru A.M.Press. Nu mică mi-a fost mirarea să aflu că era româncă, din Mureşparcă mi-a zis, reprezentantă a PD din România, partid cu ştate vechi şi drept de vot în acea internaţională, care apăra partidul socialist universal de o imixtiune. Noi, doar noi suntem socialişti, noi suntem adevăraţii social-democraţi, mi-a zis pedista, şi sunt aici pentru a apăra doctrina pură de mizeriile de a-i primi aici pe Iliescu şi Năstase care sunt falşi socialişti. Ceva de genul ăsta.

N-avea dreptate, dar mi-a plăcut. Era băţoasă. În sala aia cât catedrala Vaticanului, adică înghiţind în ea cam câţi enoriaşi încap în San Pietro, să fii o coajă de fătucă şi să ţipi aşa de apăsat, era un gest de curaj. O chema Lavinia Șandru şi o trimisese Băsescu să se opună acceptării cererii PSD-ului de a intra în marea familie socialistă internaţională. Afară cu ei, zicea Lavinia. România are un singur partid socialist, legitim, în această internaţională, iar Năstase să se ducă unde o vedea cu ochii cu partidul lui cu tot. Necazul reprezentantei partidului băsesciano-bocist a fost că social-democraţii ăia de prin toate ţările au votat intrarea PSD-ului din România. S-a opus doar PD-ul. Tot din România. Puritatea lui doctrinară nu îngăduia impurităţi. Şi azi, ce-mi aud urechile? Boc, mitraliera de vorbe Boc, argatul desăvârşit şi talentat în arta minciunii al lui Băsescu,  numeşte alianţa în care intră şi unicul nostru partid istoric, cel liberal, socialistă. Mă-ta e socialistă, era să zic, dar nu mai zic, pentru a nu-l insulta pe tată-său, singurul revoluţionar care l-a altoit cu un ou în scăfârlie. Chiar nu ţi-e niciodată ruşine, măi găoază, ca să-l citez pe stăpânul tău care ne face pe noi, ziariştii, găozari? Chiar n-ai milă de adevăr, nu ţi-e niciodată ruşine?

Aud că Băsescu a făcut stratagema cu reîmpărţirea teritorială pentru a scăpa de Boc. Nimic mai fals. Băsescu nu poate găsi o slugă propagandistică mai talentată şi mai lipsită de scrupule oricât ar scotoci el prin partidul lui. Boc e desăvârşit în arta minciunii şi în viteza cu care colorează tot ce slobozeşte în vânt barosanul care din mic l-a făcut mare şi, din nimeni, cineva. Iar stratagema cu reîmpărţirea teritorială, am mai spus-o, e pentru tulburarea şi mai tare a apelor în vederea noilor alegeri. Ungurii? Şi aici e o şmecherie. Se fac că protestează. Vor ieşi din toată tărăşenia asta, conform înţelegerilor cu Băsescu, mult mai în câştig şi vor face pasul decisiv pentru o regiune maghiară autonomă mai mare, corp comun cu Ungaria. E visul lor pe care nici măcar nu-l pitesc. Cineva scrie pe un blog că Băsescu poate fi acuzat de trădare de ţară. Hai, nu mă omorî! Chiar aşa, patriotul Băsescu trădător? Nu pot să accept.