Lucian AVRAMESCU

Local cu trei mese în Sinaia. Un televizor atârnat de un scripete într-un colțal încăperii și câțiva mușterii pe scaune, obișnuiți ai casei. Am intrat să cumpăr o sticlă cu apă plată. Știrile arată un bărbat suit pe un stâlp la Cotroceni și vorbesc de un altul care și-a dat foc în fața porții aceluiași palat, prin care intră și iese, chelit de grijile patriei, președintele. Bărbatul care și-a dat foc, militar de profesie, azi pensionar, a ars strigând ”Jos Băsescu!”, ”Jos dictatura lui Băsescu!”. Cel de pe stâlp amenință că se va arunca în cap dacă nu vine să vorbească cu el președintele. Bieții oameni au rămas cu sloganurile din campanie conform cărora unde e o nevoie, unde e o durere, unde o problemă iscă necazuri, președintele e cu tine, e prezent, vine mintenaș. Să fim serioși și, în al doisprezecelea ceas măcar, lucizi. Președintele nu e cu tine, iar dacă e cu tine vreodată, prin declarații firește, nu în fapte, este atunci când are nevoie de votul tău. Atât! În rest ești și rămâi singur, umilit, neglijat, batjocorit, furat. La amenințarea celui de pe stâlp că se aruncă în cap, unul dintre mușterii a strigat: ”Nu te arunca, măi prostule, tu în cap, aruncă-l pe el în cap!”. A urmat o înjurătură din arsenalul curent. Am ieșit așa cum am intrat, fiindcă femeia care servea nu prea avea timp de apa mea plată.

       În dimineața de azi recoltez câteva amănunte legate de reforma băsistă a statului. Cele opt regiuni în care președintele vrea să redeseneze țara se vor chema tot județe. A întors-o ca la Ploiești, fiindcă altfel ar trebui schimbată Constituția și asta ia timp. Cineva calculează cheltuieli de 3 – 4 miliarde de euro și estimează un balamuc cât cuprinde pentru cetățeni care vor trebui să-și schimbe buletinul de identitate, actele de proprietate, carnetul de șofer, legitimația de la locul de muncă ș.a.m.d.. Vor trebui, pentru ca toate acestea să nu degenereze în haos, un haos mai mare decât cel deja existent la ghișee, mult mai mulți funcționari, o organizare de front și o zăpăceală de nu ne vom mai ști unul pe altul. Și asta, cică, pentru a accede fondurile europene pe care oricum nu le luăm niciodată. Pe acest fond se vor desfășura noile furturi de alegeri.Banii țării trebuie să rămână tot în poșetele celor două doamne, le spun în ordinea intrării în grațiile lui Băsescu, Anca Boagiu și Elena Udrea, ministresele care administrează pentru merite care-mi scapă, iar dacă nu-mi scapă, nu-mi îngădui să le scriu, procentul covârșitor al banilor publici. Ele, între ele, cică se urăsc de moarte, zice un analist într-o dezbatere televizată. De ce oare? Mai aflu, tot în această dimineață, că dacă vei merge la medicul de familie să te cauți de vreun junghi și să obții o trimitere, trebuie să plătești consultația și mai aflu că bolnavii cronici au fost tăiați de la gratuități. Muriți sau trăiți, vă privește! Reforma sanitară Băsescu nu se împiedică de pierderi colaterale, iar bolnavii în România de azi sunt incomozi și colaterali. Colaterală începe să devină, pentru regimul Băsescu, țara în ansamblu. Colaterală este România. De ce am ajuns aici? Pentru că asta am vrut! – răspunde amar un cititor. Asta am votat, asta avem! Unde se duc și se tot duc banii, cei din impozitele mărite, din amputările salariale, din scumpirile de prețuri și creșterile de TVA? Unde se duc și se tot duc banii împrumutați cu nemiluita, fiindcă în țară nu se prea vede nimic rămas în urma lor, decât scadențe pe spinarea noastră și a copiilor? Păi astea-s întrebări? România trebuie, zice președintele, care are – nu se știe cum de i-au încolțit în minte – propriile rețete, reformată. Reformată din temelii, reformată până când ultimul român își va lua tălpășița și se va duce unde o vedea cu ochii, nouă mii de ani, până când ultimul supraviețuitor al hapurilor prescrise de Băsescu își va da duhul.

       Buletinul meteorologic anunță grindină și vijelii în toată țara pentru acest sfârșit de săptămână. Prin gârlele țării plouă cu sinucigași. Jiul a devenit loc de înmormântare. Unii amenință că se aruncă în cap în fața Cotrocenilor. Aruncați-i pe ei în cap, zicea un client de cârciumă din Sinaia, dar cine să-l ia în serios într-o țară apatică, predispusăgenetic supunerii, statului în toate pozițiile la care o obligă tătucul, starostele, stăpânul suprem?