Sorin AVRAM

Este perioada petrecerilor prilejuite de terminarea şcolii. Cei care se pregătesc să meargă la facultate sau la muncă în străinătate au închiriat restaurante mari. Atât de mari, încât să încapă toate fiţele de băieţi de băieţi şi cele de fete de fete, dar şi muşchii umflaţi la sală cu ajutorul aparatelor şi al vitaminelor. Băieţii au alergat după fete, iar unele dintre ele s-au împiedicat.

În alergarea lor, unii dintre băieţi, în loc să se oprească în pat cu o fată, s-au oprit în pumnii altor băieţi, mai şmecheri decât ei. S-a întâmplat, săptămâna trecută, la un mare restaurant din municipiul Suceava.

Bine, acum nu trebuie să se înţeleagă că cei mai mulţi absolvenţi de clasa a XII-a s-au întrecut în figuri. Sau că cei mai mulţi au mers chitiţi să facă scandal şi sex. Dar, la urma urmei, rolul petrecerii de la finalul ultimului an de liceu este acela de a-şi lăsa amprenta în albumul cu amintiri.

Problema este că moda petrecerilor de petreceri a ajuns şi în clasele de şcoală generală. Tot cu închirieri de restaurante, ceva mai mici, însă, şi chiar cu deplasări în alte localităţi şi cu rămas peste noapte acolo. Evident, petrecerile copiilor de la şcoala generală nu sunt stropite cu băuturi alcoolice, nu se desfăşoară în fum de ţigară şi nici în miros de etnobotanice, şi nimeni nu se joacă de-a mama şi de-a tata.

Poate n-ar fi nimic rău că elevii merg două zile la munte, beau cantităţi impresionante de suc, chiar dacă nu le este sete, şi umblă murdari de frişcă pe la gură. Însă, toată distracţia costă. Cum costă, încă mai mult, şi excursiile în străinătate pe care unii profesori suceveni le organizează. Una este să faci o petrecere la finalul clasei a VIII-a sau la terminarea clasei a XII-a şi alta este să te agăţi de tot felul de evenimente pentru a le scoate părinţilor banii din buzunare. Bani pentru transport, masă şi cazare, dar şi pentru o mică atenţie care trebuie să ajungă la domnul profesor. Sau pentru excursia pe care domnul profesor o organizează. Dascălii o duc greu, dar aceştia trebuie să se gândească şi că cei mai mulţi copii trăiesc în familii care fac eforturi considerabile pentru a trăi. Copii care vor şi ei să vadă cum este străinătatea sau să umble unşi cu frişcă pe faţă prin vreo staţiune montană. La copiii care nu pot fi alături de colegii lor ar trebui să se gândească profesorii înainte de a organiza petreceri şi excursii. La ce este în sufletul lor. Şi la cum îşi privesc părinţii pentru că nu au fost în stare să le dea bani, aşa cum au reuşit părinţii altor copii. Şi la ce simt părinţii care n-au de unde.