Lucian AVRAMESCU

Sfintele sărbători de Paşti s-au isprăvit. Cu şi fără ouă roşii, cu şi mai ales fără miel, cu vin din plin sau cu vin puţin, eventual pelin. Adică amar. Ce vin ai avut de Înviere? – îl întreb pe G, profesor de limba română şi coleg de internat cândva. E, de când s-a şubrezit şi a renunţat la tării, băutor constant de vin. El mi-a zis că a băut ”vin amar”. Să fi făcut o aluzie la amputările de lefuri şi la sărăcirea profesorimii? Să fi condimentat el scurtul nostru dialog de uliţă cu o ironie ”amară”? Mă rog. Zisesem, când ne-am întâlnit, ”Hristos a înviat!”. El mi-a răspuns, aşa cum se cuvine între creştini, ”Adevărat a înviat!”. Şi cu asta lucrurile au părut să curgă normal.

Nu m-am zgâit, de sărbători, la programele televiziunilor, de frica de a nu fi obligat să înjur. N-am văzut şi auzit spectacole cu Sexi Brăileanca şi cu Sexi Buzoianca şi cu Sexi Suceveanca şi cu Sexi Bote şi cu Sexi Fote, chiar dacă ele, presupun, au curs fără ostenire.

Azi, după câteva frumoase zile în care am ascultat doar concertul simfonic al cucilor şi vrăbiilor, după acoladele încercate pe cer de jucăuşii nori străvezii, cu transparenţa unei colivii de aer, după ce clopotele bisericilor mari şi mici şi-au încetat dangătul, am decis să mă întorc, ostenit de dumnezeirea Învierii Fiului Omului, în lumea mea.

Lumea mea este dominată de Băsescu, Boc, Udrea, de Roberta Anastase şi Anca Boagiu, lumea mea n-are îngeri, ci demoni doar şi pare a fi mai nesfârşită decât eternitatea. Ghinionul sau norocul mă pun în temă cu marile realizări şi ambiţii guvernamentale. Cuvântează, nu ştiu de unde, nu ştiu de ce, Boc. Joacă rolul de premier. Vorbeşte, ca de obicei, mitraliat. Vom face, sunt ca şi făcute, autostrăzi. Dumnezeule, nu şi nu, şi nu. Iar fac autostrăzi ăştia care n-au făcut un centimetru de autostradă? Trei sute de sute între Cucuieţi şi Scaieţi. Un miliard de kilometri între Frecăuţi şi Văscăuţi. Alte sute pe centura Văii Plebee şi Căii Lactee proclamă, promite, cântă, recită, jură Boc.

Paştele, îmi zic, sfintele Paşti n-au lăsat nimic în ăştia? O aşchie de teamă, o ţepuşă care să le oprească butonul de unde este declanşată neruşinarea? ”Parteneriate publice private” cu marţienii, cu glingorienii, cu... Boc turuie sigur pe el, iar ascultându-l, ca şi înainte de Paşte, ca şi înaintea erei lui Hristos, ai impresia că acele şosele pe opt benzi şi pe optsprezece benzi sunt gata, umbli deja pe ele, te dai cu limuzina şi prinzi deja 250 de kilometri pe oră între Bolintin şi Baloteşti.

Opreşte-te Boc, sunt tentat să strig, îl mânii, imediat după Învierea Fiului Său, pe Dumnezeu Însuşi! Ce faci, nefericitule? Ai luat-o iar pe arătură, minţi de îngheaţă apele nu doar în ianuarie, ci şi în aprilie şi pun pariu că nu te vei opri nici în mai şi nici în august. Ho, haram nesăţios, era să zic, ca în Povestea poveştilor a lui Creangă, operă nu tocmai bisericească a răspopitului din Humuleşti. Stop, Boc! Lasă-ne să respirăm o secundă măcar după cele mai înălţătoare sărbători ale creştinătăţii. Aibi pietate, musiu, nu ne nenoroci de tot cu vorba după ce ne-ai omorât de tot cu fapta!

Opresc, dar, ca un drog, telecomanda mă cheamă iar. Doamna Roberta Anastase a stat de Paşte sau de Crăciun sau de ziua ei, n-am înţeles fiindcă m-am enervat instantaneu, cu sepepiştii la uşa unui coafor trei ore sau o săptămână. A stat păzită până şi-a nivelat cârlionţii, până şi-a vopsit unghiile, până... Doamna asta (doamnă?) a fost cică frumoasă cândva, ceea ce eu nu prea cred, şi pe măsură ce se scurge vremea sepepiştii stau de gardă mai mult şi mai mult, şi mai mult, pentru a o readuce pe madam la ceea ce ea îşi închipuie a fi fosta-i splendoare. La anul, Roberta îşi va ţine de planton la coafeză mai mulţi sepepişti şi mai mulţi sereişti şi mai mulţi jandarmi care vor face cu schimbul ore şi zile fiindcă frumuseţea defunctă a doamnei se lasă din ce în ce mai greu înviată. Închid iar televizorul şi încep să regret că Mântuitorul a înviat prea iute, ne-a lăsat prea devreme pradă nenorocirii, se va sui în curând la cer şi noi ce facem? Ce facem Doamne, iată cui ne laşi, nu ne părăsi!