Ion DRĂGUŞANUL

Nici unul dintre ei, în ciuda faptului că Valerian Solovăstru, înainte de a fi uns şeful Regiei Naţionale a Pădurilor, a fost şeful Ocolului Pojorâta al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, împroprietărită ilegal de Guvernul Năstase cu 90 mii hectare de pădure, care au fost temeinic „păşunate”, inclusiv prin contribuţia mai mult forestieră, decât silvică, a lui Solovăstru. În fond, trecutul şi prezentul lui Solovăstru, deşi diametrale (opuse, ar adăuga un fraier al pleonasmului monden), înseamnă oportunităţi doar vag imorale, pe care omul cu glagore nu are de ce le rata.

Cât despre Gheorghe Nichiforel, care s-a bătut atât de exemplar pentru apărarea pădurilor bucovinene de lăcomia călugăreasco-duplicitar-silvică, încât a fost dat afară din funcţia de director general al DS Suceava de către propriul lui partid, el numai „coadă de topor”, cum spune Solovăstru doar pentru a arunca pisica moartă în ograda vecinului, nu poate fi.

Ar exista, în realitate, doar două „cozi de topor”, Sorin Avram şi subsemnatul, amândoi târâţi prin faţa instanţelor, pe când apăram de-a-n boulea şi pe gratis pădurile bucovinene, fără să realizăm, atunci, că şi statul român, ca şi fundaţia celor 24 de călugări, silvicultori şi alţi civili, nu avea şi nu are nici un drept asupra pădurilor noastre.

De asta nici nu se ajunge la o sentinţă definitivă şi irevocabilă, pentru că nici fundaţia celor 24 şi nici statul român nu au îndreptăţirea de a stăpâni fostele averi bisericeşti.

Când începusem să lucrez povestea aşezărilor bucovinene, mi s-a solicitat, din partea actualei conduceri a Direcţiei Silvice Suceava, colaborarea. Tot pe gratis, patriotică, adicătelea, cum mi-au cerut-o, de-a lungul anilor, şi Guvernul Năstase, şi Guvernul Tăriceanu, ambele guverne substituind, fără ca eu să mă prind, interesele lor de partid statului. Am cerut, atunci, în scris, „generalului” RNP un ajutor financiar pentru documentarea şi tipărirea cărţii, ca s-o pot scoate pe piaţă cu preţuri accesibile, dar Solovăstru, care mă omagia deşănţat, cu „Istoria uitată şi iertată a averilor mănăstireşti” în mână, prin emisiunile de televiziune în care apăra noua lui cauză, s-a făcut că plouă. Pagubă-n ciuperci!

Fişând, după lecturare atentă, atât amar de documente, câte au fost necesare pentru scrierea istoriei aşezărilor bucovinene, am dat, desigur, şi peste probe oficiale şi de necontestat că pădurile Bucovinei nu pot fi revendicate nici de fundaţia celor 24, nici de statul român, şi nici măcar de Biserică, atâta vreme cât ierarhii locului nu vor înţelege că Biserică nu înseamnă o mână de călugări şi civili, ci o obşte de aproape un milion de oameni, care au nevoie de luminători, nu de stăpâni.

N-am făcut publice mărturiile şi nici n-o să le fac, decât după ce se va da o sentinţă definitivă, deşi mi-e indiferent dacă pădurile noastre vor fi rase de către la fel de nedrepţi stăpânitori, fie ei în sutane, fie în pălăriuţe verzi, precum manelistul etno-ciobănesc Coşneguţă.

Dacă s-ar găsi un lider harnic, popular şi bine intenţionat, care să ne reprezinte nouă, celor aproape un milion de oameni ai judeţului, îndreptăţirile, îndreptăţiri care să slujească şi interesele Bisericii, şi ale Sănătăţii, şi ale Învăţământului, şi ale Culturii, dar şi ale judeţului întreg, lui i-aş pune la dispoziţie dovezile. Dar nu cred că există un astfel de lider. Am încercat, în câteva rânduri, să vehiculez, parţial, aceste îndreptăţiri ale noastre, numai ale noastre (nu şi ale fundaţiei celor 24, nu şi ale statului român), dar senatorul Orest Onofrei nu putea deveni un port-stindard, pentru că n-ar fi, cică, ortodox, cum n-a putut deveni nici Alexandru Băişanu, care a dat ceva pe gură din ce i-am dat să memoreze, uitând totul, de dragul imaginii cu propriul lui chip de pe ecranul televiziunii lui.

Pentru că s-a bătut pentru pretinsul drept de proprietate al statului asupra pădurilor Bucovinei, Gheorghe Nichiforel a fost pedepsit de stat, prin intermediului partidului aflat atunci la putere, cu o demitere. Solovăstru, care apăra, tot atunci, interesele contrare, a fost pus caporal portocaliu la ştiubeiul cu miere forestieră şi aruncă, ipocrit, cu trecutul lui Solovăstru în prezentul lui Nichiforel. Nu-l acuz pe Solovăstru, nu-l suspectez de rele intenţii, dar e o ipocrizie ceea ce face. Oricum, RNP este la fel de ilegitim beneficiar al pădurii bucovinene ca şi fundaţia celor 24.

Lupta asta nu mă mai interesează, pentru că nu-i a noastră, ci a lor, a nelegitimilor râvnitorilor, în sutană sau în pălăriuţe verzi, a averii noastre obşteşti.