Lucian AVRAMESCU

Nu, războiul pentru putere (de fapt războiul pentru bani) din PD-L, în perioada premergătoare evenimentului alegerilor interne, nu este o fantezie jurnalistică. El e dur, nemilos şi aşază în tabere care se urăsc de moarte tipi care până ieri au chefuit şi au prăduit împreună. Fiindcă ţara e prăduită, iar jaful nu putea fi făcut decât de cei care au, fără nici o scamă de opoziţie, puterea deplină în mâini şi în pix.

Nu prea pricepeam ce vor aşa-zişii reformişti, număraţi până la trei, în fapt Monica Macovei. Ca în snoava cu cei patru evanghelişti care erau trei, Luca şi Matei. Sarcina lor, evident venită pe scenariul scris de Cotroceni, era introducerea musai în statut a unor reguli moral restrictive. Cel care are atingere cu DNA-ul să fie scos pe tuşă, oprit să candideze. Nu, nu e vorba de numitul Păsat! În esenţă e vorba de cel care şi-a luat nasul la purtare vizând şefia partidului. Se vorbea deja apăsat de Blaga, singurul care râvnea, netezindu-şi şansele prin întâlniri repetate cu conducerile locale ale formaţiunii, funcţia de preşedinte. Pentru mulţi, alegerea lui devenea deja o certitudine. Acum avem certitudinea că spectacolul de sunet şi lumini din vămi, coroborat cu înfiinţarea tenacelui grup al „reformiştilor” şi recitalul „sindicalistului” erau secvenţe din îmbrâncirea lui Blaga către  DNA. Şi odată atins de bănuiala corupţiei, gata cu drumul glorios spre şefia partidului, alegere care nemulţumea vizibil, până la furie, stăpânul din Deal.

Blaga nu este, fireşte, un sfânt. Să nu uităm că el a fost dispecerul financiar al ultimei campanii electorale câştigate la mustaţă de Traian Băsescu. Prin mâna lui au trecut banii (se vorbeşte de cele mai mari sume puse la bătaie vreodată într-o campanie electorală din România), cei mai mulţi dintre ei negri. De unde au venit, cei mai mulţi, dacă nu din contrabandă? Geci, găleţi, alimente, bani lichizi plătiţi unor samsari electorali, autobuze, ciubucuri de colţ de stradă şi ciubucuri globale, afişe scumpe acoperind ca un cort România, deranjuri în străinătate. Se spune că banii oficial utilizaţi nu acopereau nici măcar un sfert din costul panourilor lui Băsescu. „Dacă nu-l aveam pe Blaga la Interne, s-a scăpat un pedelist, Ioan Oltean cred, nu câştigam alegerile”. Aşa o fi, că doar vorbeşte din interiorul partidului şi ştie toată mizeria dedesubturilor acelei campanii făcute pe banii noştri, împotriva noastră.

De ce nu mai e bun Blaga? De ce nu-l mai vrea jupânul? Îi fură partidul şi-l lasă un simplu pensionar al funcţiei prezidenţiale? Băsescu vrea controlul deplin al PD-L şi după expirarea ultimului său mandat şi, să zicem, cu o Elena Udrea sau cu o Monica Macovei (aleg aproape la întâmplare nişte nume dintre cei de încredere) la conducerea formaţiunii, altfel ar respira, mult mai liniştit. Marile dezvăluiri făcute de un trepăduş sindical de la Interne, unele ştiute, întreţin focul sau doar dau scânteia începutului. Dosarul Blaga e scos de la naftalină şi are multe file. Reţeta cu care preşedintele şi-a pus la punct adversarii e utilizată din nou. Dacă Blaga îşi va turna cenuşă în cap şi va cădea în genunchi „în nemercinia mea, stăpâne, am muşcat, ca un câine, mâna care...” atunci lucrurile se încheie aici. Candidatura lui e oricum compromisă. Băsescu va transmite în plic cine trebuie să fie ales la şefia PD-L şi aşa se va petrece. Dosarul va fi repus la păstrare. Pe piaţă e doar coperta cu câteva vechi nelegiuiri şi o mică schiţă a cuprinsului.

Ieri, într-un taxi din Bucureşti, am primit, ca de atâtea ori, lecţia de elocinţe a unui detectiv la volan. Aici, zice omul, se întretaie două cercuri, două circuite de bani. Un circuit, care se încheie cu Regele, o are pe Elena Udrea personaj cheie. Pe circuitul ăsta vin banii din marile afaceri gen ALRO, vin comisioanele grase din mânării statale. Celălalt circuit de bani, incluzând şi colectările mărunte din vămi (bob cu bob se face spic), nu doar pe alea cu tirurile, îl au personaj cheie pe Blaga, poreclit şi Vameşul, nu doar pentru că a fost şef de vamă cândva, ci pentru că el dirijează şi se pricepe. La capătul circuitului e PD-L, Regina, aşa cum s-a scris. Pe asta se bazează Blaga când vorbeşte cu sigla partidului în spate şi în numele partidului. Că, după dijmuirile de rigoare, ceva a mai ajuns şi la partid. Ei bine, cele două circuite fac flamă acum, se ating şi ies scântei. De sus, stăpânul vrea un singur circuit al banilor. Pentru, nu-i aşa, mai multă disciplină financiară, că doar ne reformăm şi modernizăm! N-ar putea prelua de pildă Elena Udrea, că doar are de făcut atâtea investiţii, şi circuitul 2? De unde naiba ştii toate astea? – l-am întrebat pe gureşul meu interlocutor. De ici, de colo! – mi-a răspuns zâmbind.

Da, nu ştie bărbatul, ce ştie tot satul! Oricum, românul, ca de obicei prostit şi înşelat, se uită cu gura căscată la teatrul unde e pusă în scenă, în regim tragi-comic, viaţa lui eminamente tragică.