Ion DRĂGUŞANUL

Un atac violent, dar neinspirat, construit pe o logică deductivă („Victor Ponta este mămăliga din undiţa lui Adrian Năstase”), s-a răsfrânt, aşa cum era de aşteptat, etichetard şi asupra autorului enunţului, Gheorghe Flutur, multă lumea reacţionând conform logicii lui: „Şi-atunci, Flutur ce este? Mămăliga din undiţa lui Băsescu?”.

Cei doi lideri ai opoziţiei judeţene, Ioan Cătălin Nechifor şi Ştefan Alexandru Băişanu, pentru că nu se prea preumblă printre poporenii pe care visează să-i păstorească în curând, n-au auzit, încă, de acest raţionament obştesc, aşa că, la singura activitate politică pe care o desfăşoară, conferinţa de presă a preocupării pozate din picioare, n-au speculat neinspirata sintagmă a lui Gheorghe Flutur, care, deşi nu este „o mămăligă”, ci un politician dinamic, bătăios şi persuasiv, a cam devenit „nada” din „undiţa” lui Băsescu, şi asta nu numai în judeţul Suceava. N-au speculat-o, pentru că ambii lideri aliaţi sunt cam „mămăligoşi”, adică suficient de insipizi şi de incolori, şi tocmai de aceea, adică din prea multă „mămăligoşenie”, ei nu pot fi „mămăliga din undiţele” lui Victor Ponta şi a lui Crin Antonescu, ci, invers, viceversa şi reciproca (sic!), adică Ponta şi Antonescu sunt şi vor fi „nadele” din „undiţele” lui Nechifor şi a lui Băişanu în dulcele nostru judeţ moldavo-bucovinean.

Conferinţele de presă, aceste premeditate „nade” electorale, se desfăşoară, la toate filialele judeţene de partid, şi la PSD, şi la PD-L, şi la PNL (şi la PRM, dar nu comentez matusalemisme), la fel de penibil şi de plicticos, aceleaşi triste figuri debitând străvechi platitudini şi sintetizând plângăcios o parte dintre materialele deja apărute în media suceveană, pe parcursul acelei săptămâni. Nu apare o figură nouă, agreabilă, cu discurs inteligent sau lucrat de inteligenţa altcuiva, iar vorbitorii politici deja uzaţi nu propun, nu continuă şi nu finalizează dezbateri, nici măcar pe osatura programului de guvernare al partidului lor, pe care, fie vorba între noi, nici n-au să-l cunoască, nici n-au să-l respecte vreodată. Fără promovare metodică, chiar dacă există valori într-un partid sau altul, acestea nu vor deveni niciodată personalităţi, şi tare mă tem că prăpastia deja încetăţenită între valoare şi personalitate înseamnă o cinică premeditare. Probabil că formulei de maximum zece exponenţi din fiecare partid îi convine alternanţa putere/opoziţie, dar păstrând „enclava” celor zece, decât o îndelungată menţinere la putere a partidului respectiv, dar cu forţe din ce în ce mai noi, mai proaspete, mai dinamice.

La noi, aşa cum nu mai există nici patriotism, nici partitism, în sensul slujirii unui ideal, nu mai există. La noi contează durabilitatea „nucleului” găşcăristic, nu a sistemului, aşa că personaje precum Gheorghe Iacob, Aurel Burciu sau Dan Gabriel Gospodaru şi tot neamul lor vor rămâne exponenţiale pe viaţă. Desigur că nu am nimic împotriva lor, pe unii nici nu-i prea cunosc, dar m-am cam săturat de buricoşenia lor, care nu prea mai are nici o justificare, alta decât cea din dosarele cu amintirii ursite uitării. Aş vrea – şi presupun că mulţi alţii ar vrea la fel – să văd o vânturare mediatică de grâu şi neghină (în fond, liderii rămân încă), în aşa fel încât să se aleagă, odată şi odată, grâul de neghină şi neghina de grâu.

Întâmplător şi rar, dar fără nici o legătură cu conferinţele de presă ale partidelor, zăreşti, prin media, şi oameni care îţi inspiră încredere (de pildă, Florin Pintescu, universitar şi istoric de mare prestigiu, sau Constantin Harasim, revoluţionar autentic, cu viaţa pusă în pericol pe baricadele de la „Intercontinental”), care fac parte din structuri politice judeţene, dar fără ca partidele respective să profite de un astfel de patrimoniu uman (sunt convins că, în toate partidele, există mulţi alţi oameni demni de admiraţie şi de încredere obştească). Promovând oameni noi, determinându-ne să optăm afectiv, dar în cunoştinţă de cauză, partidele judeţene ar proba respect faţă de noi, alergătorii, şi ar merita respectul tuturora.

În lipsa unei necesare primeniri exponenţiale a filialelor judeţene de partid, nimic nou şi bun nu se va întâmpla în viitorul nostru moldo-bucovinean, iar Gheorghe Flutur, Ioan Cătălin Nechifor şi Ştefan Alexandru Băişanu nu vor fi decât „mămăligile din undiţele” sărăciei, indiferent dacă par şi transpar drept altceva.Din păcate, proverbul „decât cu prostul la câştig, mai bine cu deşteptul la pagubă” nu are nici o semnificaţie în raţionamentul partinic al celor trei lideri politici deja numiţi.