Lucian AVRAMESCU

Gripa nouă (de ce s-o mai fi numind nouă, fiindcă s-a cam învechit şi asta) a mai făcut o victimă, parcă la Ploieşti. Sau, mă rog, undeva pe blândele noastre meleaguri mioritice, alintate de alternanţa deal-vale. AH1N1, virus porcin, ne ţine şi el lipit de Bulgaria unde, pe la Plevna, în completarea războiului de acum un veac şi jumătate, omoară oameni. Unu, doi, cinci, n-am reţinut exact. Cu Bulgaria împărţim ultimele locuri din Europa la salarii, la sărăcie, la neintrarea în spaţiul Schengen. De ce n-am fi siamezi şi la gripă porcină?

Un lucru mă nedumereşte însă. Un virus, mult mai puternic, ucide în serie, iar el nu intră în nici-un program de profilaxie şi protecţie. O televiziune de ştiri îşi începea buletinul informativ matinal cu o nouă posibilă victimă a „porcinei” şi declasa pe locul opt informaţia că un bărbat din Iaşi s-a sinucis noaptea trecută. Motivul? Nu mai avea cu ce-şi achita ratele la bancă, sărăcia şi lipsa unei perspective salvatoare l-au dus la disperare. Disperarea a mai ucis un om. Analizele de laborator ar trebui să găsească în trupul sufletului lui, pentru că şi sufletul îşi are trup, confecţionat din nori şi aer, microbul depresiei, puternic şi contaminant, virusul ucigaşal pierderii oricărei speranţe.

O statistică zicea că anul trecut 4100 de români şi-au pus  ştreangul de gât. Mă rog, ştreangul poate însemna cianură, aruncarea în gârlă, pumnul  de somnifere, roţile, ca o maşină de tocat oase, ale trenului. Sinucigaşii, pe abundenţa asta de evenimente când politice, când mondene, când monden-politice, sunt lăsaţi la urmă. Cine are timp să noteze, într-o ştire de o frază, că la Cucuieţii din Deal s-a mai spânzurat unul? Era tânăr, avea tot viitorul în faţă şi el s-a omorât. Încearcă de mai pricepe ceva!

Ei, tocmai asta e. Nu mai avea viitorul în faţă. Performanţa, unică în istorie, a „modernizării” propuse de regimul Băsescu este trecerea viitorului la spate, pe post de trecut. Nerămânându-le în faţă nimic, doar trecut, amărăciuni bifate şi trăite deja, unii aleg să se omoare. Sunt mulţi, din ce în ce mai mulţi. Sute de mii de firme au sucombat şi operaţiunea demolării capitalismului românesc, neînfiripat, continuă  înfloritor.

Marea criză americană de prin anii 30 ai secolului trecut declanşase o ploaie de sinucigaşi, patroni de firme falimentare care se aruncau de la etaj. Pietonii treceau pe trotuare uitându-se în sus, speriaţi să nu le cadă un sinucigaşîn cap.

Cam aici ne aduce şi pe noi „modernizarea” propusă de Traian Băsescu. De altfel, de când îl ştiu ca politician, şi-l ştiu de vreo 20 de ani, cel care ne-a ajuns azi preşedinte câştigă toate bătăliile electorale şi neelectorale luptând („şi dă-i şi dă-i, neicuşorule”, ca-n Caragiale) pentru „reformă”. A reformat, până a făcut-o invizibilă, flota, a reformat transporturile pe şosele şi pe calea ferată până le-a făcut ţăndări, a reformat intens Capitala încât după două mandate, unul întrerupt din motive de promovare la Cotroceni, metropola dâmboviţeană  a ajuns o incintă de balamuc.

Acum îşi propune să reformeze sistemul de votare. Se fura până acum mult prea greu. Te duceai cu pufoaica, cu zahărul şi mălaiul la poarta omului, te vedea presa, cea care mai e presă şi nu apendice slugarnic al Cotrocenilor. Greu. Performanţa lui Baconschi de la Paris trebuie musai depăşită. Un vot pe secundă la o secţie, sau la trei secunde? Doamne, ce ruşine în vremuri de incredibile performanţe electronice. Se va vota, în consecinţă, electronic. Într-o singură secundă pot vota milioane de alegători. Ce milioane, toţi! Numărătoarea, comprimată într-o singură cifră, o va face calculatorul de la Interne al domnului Igaş. „Pentru o gustărică”, vorba lui Berceanu, poate fi şi el pe acolo. Cu Videanu, cu Flutur, cu Blaga. Ce te mai omori cu număratul, măi Viorică, îl va certa Videanu pe Hrebenciuc, lasă-ne pe noi. Numărătoarea electronică – ce dracu, ne-am modernizat şi noi – s-a isprăvit. Sută la sută au votat – ai ghicit – PD-L. Vezi, şi tu, care te lăsai păcălit de sondaje că nu vom intra nici în Parlament. Uite că am intrat şi am intrat singuri. Electronic - şi electronica nu poate fi suspectată de minciuni şi trădări – la opoziţie scrie negru pe alburiu zero. Nici măcar voi nu v-aţi votat, mă! Se poate, măi, Viorică!

Câţi români a omorât porcina în acest an? Patru! Fleac. Câţi au făcut infarct pe la cozi  aşteptând să-şi obţină dovada că au fost ofiţeri în armată? Câţi au pierit prin agravări de disperare? Câţi s-au aruncat, în acest generos început de an, de la fereastră? Cine are timp de asemenea statistici! Câţi, autodebranşaţi fiindcă n-au cu ce achita căldura, au fost găsiţi congelaţi în case? Câtor cetăţeni cu boli grave li s-au terminat doctoriile şi nu mai au nici cu ce şi nici de unde le cumpăra? O femeie din Bucureşti se zbate între viaţă şi moarte sfâşiată de câini între nişte ziduri pustii unde ajunsese în căutare de fier vechi. De bine, de prea mult bine, de „să trăiţi bineee” căuta acea amărâtă fier vechi prin gunoaie sau acolo se refugiase ultima ei speranţă? Câinii aveau şi ei un interes în zonă, aşa că au sfâşiat-o. Alţi câini, mai mari şi mai bine dresaţi, sfâşie zilnic România. N-avem fonduri pentru a contabiliza victimele. Abia dacă putem furniza presei informaţii despre ravagiile virusului AH1N1 promovat la rang de pericol naţional.