S-a nimerit să primesc la redacţie un proiect interesant, vizând evoluţia posibilă spre bine a ţării, realizat de omul de afaceri Halil Bulut în zilele în care preşedintele ţării ne certa că facem pe deştepţii căutând alte soluţii de ieşire a României din criză decât cea gândită de el. Avem un plan, e validat de UE, ce vă tot strofocaţi? Planul e cel clocit în laboratorul Cotroceni, poartă deci amprenta preşedintelui Băsescu şi a fost însuşit fără crâcnire de docilul şi executantul guvern. Deci Academia, instituţiile de cercetare economică şi prognoză, partidele din opoziţie, prin specialiştii lor, sau românii de rând, care pot avea opinii şi, de ce nu, soluţii ingenioase să stea domol, cu curu’ pe cămeşă, cum zice moldoveanul. Studenţii de la Academia de Studii Economice (nu ştiu dacă nu şi-a schimbat cumva denumirea, dar tot aia e) fac ingenioase simulări de proiecte cu studenţii sub îndrumarea unor dascăli emeriţi. Să fie România la mâna unui singur om, oricât de priceput în toate ar fi el?
M-a impresionat demersul individual al lui Halil Bulut pe care l-am cunoscut cu ani în urmă ca om de afaceri. Amabil, zâmbitor, săritor, dintr-o bucată. Este investitorul care a construit cea mai modernă fabrică de biscuiţi din ţară, are sute de salariaţi şi se zbate şi el azi, ca toată lumea, să supravieţuiască într-un mediu economic bolnav şi viciat de incompetenţe şi abuzuri. E de 20 de ani cetăţean român, cei doi copii ai lui sunt născuţi aici şi se simte dator faţă de ţara sa de adopţie să vină cu o idee. Aşa a apărut acest plan de redresare naţională în 25 de puncte.
Nu sunt nici finanţist, nici economist cu patalamale doveditoare, ci doar scriitor. Opinia mea poate fi luată deci doar cu titlu de inventar. Ce zice Bulut? În domeniul fiscal, planul lui propune un TVA diferenţiat şi situat între 1 şi 25 la sută. Impozitul pe profit – 10 la sută. Reluarea relaţiilor cu Africa, ţările arabe, Asia şi, în mod special, cu China. Vorbeşte despre altă viziune privind agricultura şi despre acordarea de subvenţii în acest domeniu care cândva, îmi amintesc eu din lecturi, făcea din ţara noastră grânarul Europei. Sunt şi alte puncte demne de analizat.
L-am sunat pe Halil Bulut şi l-am întrebat dacă a trimis acest proiect doar presei sau şi instituţiilor statului. L-a trimis peste tot. N-am vrut să-l dezamăgesc, aşa că m-am abţinut să-i spun că, de pildă, din propunerile opoziţiei, care presupun că nu este compusă, aşa cum cred Băsescu şi Boc, doar din tâmpiţi, Guvernul n-a reţinut nimic. Nimic, nimic, nimic. Toate acele mii de propuneri sunt, fără excepţie, proaste în comparaţie cu ce a emanat mintea stăpânului suprem de la Cotroceni. El e strateg, academician de rezonanţă mondială, economist, aviator, comandant de oşti, cel mai tare din parcare. Numai că sub cârmuirea sa înţeleaptă şi clarvăzătoare, fermă şi ininteligibilă, România a dat cu oiştea în gard. Ţara are cel mai scăzut nivel de viaţă din Europa. România riscă să nu mai fie. Ce n-au reuşit ruşii, otomanii, fanarioţii, valurile năvălitoare, reuşeşte în două mandate un singur om.
Ce face poporul? Unii – nimic. Alţii, încă încrezători în democraţie şi în libertatea de exprimat opinii (unul din punctele scrise cu majuscule din planul lui Bulut este LIBERTATEA PRESEI) avansează proiecte. Poate sunt bune. Poate merită să discutăm şi alte soluţii de ieşire din nenorocire decât cele care ne-au băgat în nenorocire. Puterea de azi n-are timp de aşa ceva. Abia dacă face faţă iureşului de a aduna, în vreme de criză, pe reţeta exersată a furtului, bani, bani cu nemiluita, bani pentru partidul-stat, bani pentru fiecare mercenar în parte din legiunile politice ale puterii. Ne coborâm noi, Boc, Udrea, Hoară la nivelul unor bieţi academicieni sau studenţi? Ne pierdem noi timpul - şi ştiţi că timpul înseamnă bani – să citim programele imbecile propuse de opoziţie? Cu atât mai mult să ne uităm la ce ne povăţuieşte un om de afaceri? Să fim serioşi!
Aşa e, satrapilor de la putere. Ţara, azi, sunteţi voi. Dar azi s-ar putea să nu dureze prea mult! Fiecare veşnicie îşi are limitele ei.
(21 ian 2011, 11:19:29
Subevaluăm promiscuitatea
Ascultăm sunetul de fond ce’l cântă moartea
Facem lucruri din obişnuinţă
Doar adaptarea ... se învaţă
Dar minciuna ce ţi se rosteşte’n faţă ?
Durerea e mai aproape de tine
Decât propria’ţi piele , ştii bine
Călătorim fără paşaport prin destine
Avem spitale’n moarte clinică
Acoperite de mâzgă politică
Şi’un D-zeu girat într’o bancă cinică
Cin’să te salveze , bah , la o adică ?