Lucian AVRAMESCU

Există, fără îndoială, un inegalabil al Sărbătorilor de Crăciun. Emoţii, pregătiri febrile, viaţa bântuită de un intraductibil dumnezeiesc, candoare în sufletul copiilor care aşteaptă miracolul unui dar de la Moşul cu barbă albă. MoşCrăciun trebuia să vină, în tradiţia lui scandinavă, într-o sanie trasă de reni şi confecţionată musai din argintul cel mai pur. Acum vine cu aeroplanul, cu barca de la sârbi fiindcă acolo ”sunt mai ieftine dulciurile şi jucăriile”, vine cu schiurile sau pe motocicletă. Vine. Vine oricum şi e bine că vine.

În orice casă, în orice familie, oricât de sărmană ar fi ea, îmi spunea tata, Dumnezeu să-l odihnească în pace, pe acolo pe unde o fi, de Crăciun şi de Paşte se fac cele mai mari pregătiri. De unde, de neunde, sunt preparate bucate cât să hrăneşti o uliţă întreagă. Intră în casa celui mai amărât creştin şi te va omeni cu ceva, chit că după aceea, risipa de azi îl va costa zile lungi de mâncat răbdări prăjite.

„Sărbători în sărăcie” titrează, cu îndreptăţire, un canal de televiziune. Sărăcia stă cu mulţi, cu din ce în ce mai mulţi români, la masă. Doar cu vodă şi ai lui nu stă la masă sărăcia. Şi totuşi MoşCrăciun vine, vine pentru toţi, aducând inefabilul ceresc, şi – e destul şi atât – un dulce minuscul într-o poleială de hârtie. Dar cât de mare-i emoţia prichindelului! „Am trei ani şi sunt fetiţă/ desenez  şi port rochiţă/ ştiu să spun o rugăciune/ ştiu poveşti cu prinţi şi zâne/ mai frumos ca alţi copii/ cânt şi recit poezii”, încearcă să sensibilizeze Moşul o mogâldeaţă auriu cârlionţată, cu ochi în care frunzele verii au picurat un pic de clorofilă. Moşul, angajat al unei vitrine din centru, o răsplăteşte cu un prospect-reclamă pentru mărfurile din interior. Copilul pare fericit. Cât de uşor poţi cumpăra candoarea celor mici. Suntem în ţara în care şi încrederea celor mari poate fi cumpărată ieftin, cu o pungă de zahăr sau mălai, de pildă. Sau cu o minciună electorală rostită neapărat apăsat.

În satul meu prahovean, în care m-am născut şi de care m-a despărţit  zeci de ani, până când ai mei au încetat să mai fie, neputinţa de a învinge o ranchiună, MoşCrăciun venea întotdeauna, la sorocul lui. Bunica din partea mamei, în casa căreia am copilărit, părinţii mei consumându-şi tinereţea în navetă şi servicii  chinuitoare, mă lua de mână, pe la lăsatul zorilor şi mă ducea în ”casa mare”. Casa mare era o odaie mai acătării, cu scoarţe şi velinţe împăturite şi care mirosea a levănţică. Inima îmi bătea în piept năvalnic, strângeam mâna bunicii pe măsură ce ne apropiam de uşa magică. O deschidea uşor şi acolo, într-un colţ, stătea rezemată o creangă de brad împodobită cu fulgi mici de lână şi globuleţe. Moşul venise. Pe unde a trecut, cum de nu l-am simţit? Într-o iarnă mi s-a părut că la intrarea noastră în odaie, o umbră s-a prelins pe un perete, în lumina lămpii cu petrol. La Sângeru nu exista pe vremea aceea curent electric. Am fost convins că era umbra Moşului, că în sfârşit l-am văzut, iar amintirea aceea îmi dă emoţii şi azi. Mai târziu, crescând, am început să dezleg şi să descos magia. Păcat. Ce minunat e să rămâi, cât mai mult cu putinţă, copil. Nepoţica mea cea mare, de zece ani, îşi împodobeşte singură bradul pe care mi-l prezintă ca un plastician profesionist, îndreptându-i gravă o creangă şi inversând, pentru armonii coloristice, două globuri care nu dădeau bine în policromie. Magia începe să se ducă şi sunt aşteptaţi să se pronunţe cu daruri cei mari, bieţi Moşi Crăciuni deghizaţi, obligaţi la un exerciţiu de imaginaţie care nu se nimereşte mereu pe gustul copilului. El nu mai poate fi dus de nas cu o mărgică.

Vremea, câinoasă săptămâna trecută, s-a înmuiat. Meteorologii „îşi dau cu presupusul” că de Crăciun va ploua. Acum o lună ploua cu zăpadă şi ningea cu ploaie. E agitaţie în aer şi pe pământ. Subpământul se mişcă ucigaşdoar la Ocna Mureşului, unde a înghiţit nişte case şi un  supermarket. Nădăjduiesc, privind spre Cel de Sus, că ne va lăsa, cu blândeţea lui, în linişte, nepedepsiţi pentru nemăsuratele noastre păcate, iar Crăciunul, chiar sărac, va semăna un pic de bucurie şi-n viaţa celor care n-au parte de ea decât rar. Sănătate şi sărbători fericite!