Lucian AVRAMESCU

Gerul te  îmbrânceşte în casă, deschizi iute uşa şi o propteşti îngrozit cu spatele să nu năvălească peste tine. Cine? Cum cine? Gerul. Dacă n-ai casă - şi sunt destui năpăstuiţi fără un acoperiş - temperaturile câinoase te culcă în şanţ şi, cu puţin noroc, de acolo te culege salvarea care te încălzeşte cu un ceai, în spital, şi apoi te redă gerului. La Urgenţă, în Floreasca, am văzut pe coridorul unuia dintre etaje câteva paturi improvizate. Aici sunt depozitaţi boschetarii. În saloane nu mai sunt locuri. De sub un cearşaf ieşea piciorul umflat al unei bătrâne, aproape negru. Degerat, pesemne. De sub o pătură, căzută pe o parte, astfel încât bolnavul putea fi vizionat - alcătuirea diformă a unui bărbat de vârstă incertă. Culoarea lui, cu totul, vânăt-albăstruie. Respira uneori, un reflex aproape ratat, ceea ce dovedea că omul e încă în viaţă. Viaţă? Cândva, aflu, a fost pictor, chiar un artist cunoscut. Destinul, întortocheat şi lugubru, l-a adus aici.

Ce faci, odată intrat în casă? Una, alta. În momente de răsfăţ intelectual, continui lectura unei cărţi. Nu poţi să nu te zgâieşti însă şi la televizor, să vezi ce mai e prin ţară, ce mai e prin univers. Un lung reportaj detaliat, cu vorbe şi înregistrări, ne introduce în ciorba de acrituri a ultimelor alegeri de prin Hunedoara, pentru un loc în Parlament. Un şef de inspecţii comerciale îl bagă în corzi pe birtaşul care alimenta, pe datorie, nişte posibili alegători. Te umflu, îţi închid dugheana dacă nu te înfăţişezi la mine cu 30 de voturi. Voturi pentru reprezentantul portocaliu, partidul care l-a cocoţat pe el, ghiolbanul şi trogloditul, şef. Altul, care e mai mare la RAR, pus acolo tot pe criterii politice, bagă în corzi posesorii de maşini, forţaţi să voteze la fel. Toată şefimea din zonă, exclusiv pedelistă (”pe ăilalţi i-am măturat, şefu, am făcut curat”), asudă cu şpriţul, cu pomana (s-au dat porci vii pentru voturi), cu şantajul pentru a-l scoate parlamentar pe reprezentantul partidului prezidenţial.

Liber la orice porcărie. Liber la orice măgărie. Liber la furt, la fraudă, la ameninţarea adversarului, pe căi diverse, exersate şi-n vremuri de care credeam că am scăpat în 1989. Până să te apuce revolta, te apucă greaţa. Aici am ajuns?

Îţi aminteşti,  n-ai cum să nu-ţi aminteşti, furtul apocaliptic din noaptea de 15 septembrie din Camera Deputaţilor, când doi trimişi ai preşedintelui ţării, Roberta Anastase şi Sever Voinescu, numărau mai abitir ca Pristanda, făcând cât ai clipi, din 80 de parlamentari existenţi în sală, 170. Furt la drumul mare. Furt jegos. Siluirea ultimului reziduu de bun-simţ. A avut mustrări de conştiiţă fosta miss? Aş! A făcut – cât ar fi cântat el chestia asta dacă era în opoziţie! – preacinstitul Băsescu Traian, inculpat încă în celebrul dosar Flota, vreo mustrare cuiva, dintre dragele lui slugi, pentru jegosul furt la drumul mare? Să nu ne amăgim. Libertatea de a face orice, orice nelegiuire, orice porcărie, vine de sus. Mercenarii politici, fără morală şi fără Dumnezeu, care au ocupat ţara pas cu pas din interior, jefuind-o şi aducând-o în sapă de lemn, se simt la adăpost. Cât Zeus e acolo nimeni nu le poate face ceva. Şi cu toate acestea, în acel colegiu hunedorean, fără şpriţuri, porci vii, fără ameninţări şi şantaj a câştigat o liberală care nici măcar nu are cine ştie ce carismă, nu e milionară şi nici măcar blondă. Pare mai degrabă o băbuţă. Să nu dea întâmplarea asta de gândit? Băieţii puşi pe furat n-au vreme de pierdut cu astfel de fleacuri.

Treptat, treptat, pe fondul înspăimântătoarei sărăcii care se lăţeşte ca o bubă rea, românul cade din condiţia umană. Morala, bunul-simţ dispar. Un director de şcoală dintr-un sat îmi povesteşte îngrozit că etnobotanicele cutreieră clasele, că are eleve de 12 ani care se prostituează ”cu ştiinţa părinţilor”, că are elevi care sar la bătaie la profesori. Cum aşa, am zis? Vin derbedei de la oraş, tatăl şi mama, săraci şi adesea alcoolici sunt plătiţi cu două sticle de bere pentru a sta în bucătărie în timp ce în odaia încălzită aia mică face amor cu câţiva, drogaţi şi ei sau doar puşi pe destrăbălări ieftine. Promiscuitate, alcoolism, mizerie. Taci, zic, mi-e greu să cred. Directorul oftează. Lumea, cu întreaga ei structură de rezistenţă morală şi umană, se prăbuşeşte. Se duce de râpă. Niciodată n-a fost ca acum, îşi întăreşte spusele omul catedrei.

Mă gândesc cât de uşor vor fi cumpăraţi electoral nenorociţii ăştia decăzuţi din condiţia umană, care-şi vând fiicele minore pentru o bere, de ce sunt aşa de siguri pe ei mercenarii banului public. Aud că pentru viitoarele alegeri PD-L a strâns deja fonduri care să asigure cinci milioane lei contra fiecărui vot. Într-o lume adusă în cea mai neagră sărăcie, desprinsă, ireversibil mă tem, din cusăturile fragile ale condiţiei umane, prostituţia prin vot e la îndemână. Şi totuşi. Şi totuşi la Hunedoara n-a câştigat reprezentantul puterii asasine de azi. Au mai rămas reziduuri vagi de conştiinţă şi luciditate? Să ne îngăduim, în zilele premergătoare Naşterii Fiului lui Dumnezeu, luxul unei speranţe.