Ion DRĂGUŞANUL

Parafrazând, dar fără ironie, un superb recent editorial al lui Sorin Avram, declar, cu mâna pe inimă („graal”-ul individual), că şi eu voi fi fan Gheorghe Flutur, deşi îmi vine să pun mâna pe bardă, când tot aud despre epopeea culturală bucovineană de iarnă a „pomenii porcului” prin diverse localităţi ale Ignat-ului bucovinean. Fan-ismul şi fanatismul meu de simpatie este determinat de dorinţa preşedintelui Consiliului Judeţean Suceava de a ne implica împreună în recuperarea unei personalităţi culturale bucovinene de excepţie, Ştefan Piersic, în anul 20 al eternităţii sale (fostul vicepreşedinte al Societăţii pentru cultura şi literatura română în Bucovina a păşit pe cer în 26 iunie 1991), o personalitate pe care şi Gheorghe Flutur o respectă, nu doar din pricina amiciţiei cu Florin Piersic, cimentată în această toamnă a cârnăţăriei bucovinene itinerante, ci din cauza cunoaşterii unora dintre lucrările lui Ştefan Piersic, pe care i le-am pus la dispoziţie în format electronic.

Dând curs rugăminţii lui Gheorghe Flutur, dar şi ordinului său (în fond, el este, prin voia dumneavoastră electorală, şeful meu cel mare, liderul meu maxim), voi lucra prefaţa cărţii „Dor ni-i de tine, Bucovină dragă!”, de Ştefan Piersic, o carte pe care am cules-o în urmă cu vreo doi ani, urmând să mi-o asum eu, pentru că Florin Piersic, în modestia lui evlavioasă, s-a sfiit să preia responsabilitatea prezentării cărturarului care i-a fost şi îi este tată, deşi lansarea cărţii recuperatoare de memorie culturală bucovineană o vom săvârşi împreună (Florin Piersic, Gheorghe Flutur, eu şi cohorta mea de mercenari negri: Mihai Pânzaru-PIM, Ovidiu Ambrozie Bortă-BOA, Cătălin Chifan etc.), noi, mercenarii negri, asumându-ne şi responsabilitatea de a numi, în Bucovina, anul 2011 „Anul Ştefan Piersic”.

Căutând, prin vechea publicistică bucovineană, lucrări semnate de Ştefan Piersic, am găsit, cândva, în „Gazeta Bucovinenilor” din 1 februarie 1936, şi o ştire care l-a cutremurat pe Florin Piersic, actorul descheiat la suflet sunându-mă, în ziua în care fusese desemnat, pentru a nu ştiu câta oară, actorul anului în România, ca să împărţim o lacrimă pe tăişul albastru al timpului: „Familia bunului nostru prieten şi sprijinitor dr. Ştefan Piersic s-a sporit. În ziua de 27 Ianuarie s-a născut micul Florin, căruia îi dorim sănătate, iar părinţilor bucurie”. Deci, prima ştire de presă care-l viza, în mod premonitoriu, pe Florin Piersic a văzut lumina tiparului în a cincia zi a glorioasei sale vieţi.

„Piersicii Bucovinei”, descendenţi ai emigrantului transilvănean Gavril Persiec, plugar din Leşu Ilivei şi grănicer năsăudean în Regimentul 2 Românesc, stabilit la Corlata în 1765, împreună cu soţia şi un prim fecior, reprezintă, alături de alte „enigme” ale contemporaneităţii noastre indolente şi suficiente, un veritabil şi durabil „produs în Bucovina”, de care trebuie să ne arătăm vrednici, dacă vrem să ne şi trufim cu el.Pe segmentul acesta, al memoriei, Bucovina lui Gheorghe Flutur se intersectează cu Bucovina în care eu doar nădăjduiesc, intersecţiile de acest fel fiind destul de dese, în ultimii ani (în fond, Gheorghe Flutur i-a cinstit pe martirii spiritualităţii româneşti din Bucovina aşa cum şi meritau cei cinci bărbaţi cu tinereţea măcinată în anii de calvar ai începutului comunismului în România, şi tot Gheorghe Flutur, ignorându-şi „cicatricele” provocate, cică, de condeiul meu ascuţit, a sprijinit toate demersurile mele recuperatoare de memorie, în ciuda faptului că încă îl mai „înţep” prin ziare, ba chiar asigurându-mi, prin absenţa represaliilor şi prin buna colaborare, dreptul meu la libertatea opiniilor, dreptul de a scrie aşa cum gândesc – asta nu înseamnă că sunt şi stăpânitor de adevăr, că aş avea întotdeauna dreptate, atunci când tot zvârl cu barda-n cer).

Prima manifestare culturală a Anului „Ştefan Piersic” se va desfăşura în ziua de 16 ianuarie a anului viitor, atunci când personajul exponenţial al Bucovinei contemporane, artistul plastic Mihai Pânzaru-PIM va împlini 65 de ani (stupcanul s-a născut, la Ilişeşti, în 16 ianuarie 1946) şi, conform legilor ţării, va primi „bastonul de mareşal” al… pensionarului (parcă-l poate cineva pensiona în mod real pe PIM!), cu ocazia lansării cărţii sale, „Poeţii Bucovinei”, o carte cu ilustrări grafice a celor mai frumoase poeme bucovinene, scrise de poeţi deveniţi deja uitare, dar şi de câţiva poeţi încă în viaţă (cu excepţia mea, interdicţia aparţinându-mi).

În mod sigur, vom debuta Anul „Ştefan Piersic” la Corlata, aşa cum se şi cuvine, chiar dacă vom poposi, în acea zi, şi în Suceava. Măcar drept efect al faptului că, începând din 16 ianuarie a Anului „Ştefan Piersic”, şi eu voi fi fan Gheorghe Flutur.