Ion DRĂGUŞANUL

Deşi mi s-a tot spus că în judeţul acesta nici o frunză nu înmugureşte sau pică fără ştirea preşedintelui Flutur, eu refuz să cred, în baza discuţiilor directe şi a unui anume trecut comun, că Gheorghe Flutur ar şti ceva despre umilirea, în aceste zile, a Academicianului Dimitrie Vatamaniuc, o umilire care vine după umilirea martirului Radu Bercea la Gura Humorului şi după umilirea martirului Eugen Dimitriu dinspre Fălticeni. Şi tocmai din pricina acestei posibile naivităţi proprii, am decis să scriu acest editorial, menit să mă ajute întru dumirire asupra identităţii unor analfabeţi decizionali, care îşi permit să insulte cea mai profundă personalitate bucovineană a contemporaneităţii româneşti.

La împlinirea vârstei de 90 de ani, fostul poet iconar, studentul cernăuţean Dumitru Vatamanu, actualul cărturar deplin al României, Academicianul Dimitrie Vatamaniuc, îşi lansa, la Suceava, cartea de memorii „Convorbiri sub scara cu îngeri”, lucrată la îndemnul şi împreună cu urieşescul poet bucovinean Constantin Hrehor, confuzia generală fiind, în acea zi sfântă a spiritualităţii bucovinene, că s-ar fi finanţat cartea de către Consiliul Judeţean Suceava, din iniţiativa, din imboldul sufletesc şi cu sprijinul total al preşedintelui Gheorghe Flutur. Spun „confuzia”, pentru că n-am zărit la evenimentul cu pricina picioraş portocaliu, nici măcar al vreunui „străjer” culturnic, uns ştab pentru a exercita o cumplită şi nătângă cenzură, dar şi pentru a devaliza, cu scena şi gaşca de analfabeţi bugetarizaţi, firfiricii destinaţi actului cultural autentic, dar nu m-am mirat prea tare, pentru că portocaliii fac toxiinfecţie intelectuală în preajma cărţilor, mediul lor propice fiind cel al manelismului etno de tip „Straja Ţării” (nu din predispoziţii fasciste, ci din incultură), în ambianţă ceapistă, asigurată de nemilosul cenzor cultural Juravle, cel care ţine cultura sub aprig control şi care nu concepe cultură fără cai, vaci, oi şi porci în buricul târgului.

Între timp, pentru că Dimitrie Vatamaniuc înseamnă cel mai dumnezeiesc produs în Bucovina, irepetabil – din păcate, cernăuţenii, bucureştenii, clujenii şi aşa mai departe au găsit cu cale că e demn să organizeze şi ei omagieri publice ale simbolului plenar al bucovinismului durabil, dar ia cărţile de unde nu-s, pentru că, neplătite fiind, editorul nu le poate oferi, iar poetul Constantin Hrehor, deşi bate ecumenic, din uşă în uşă, pe la toate birourile pigmeilor judeţeni, nu izbuteşte şi pace să obţină scoaterea lui Dimitrie Vatamaniuc de sub obrocul umilinţei. Adică ce crezi, bă Hrehor, că dacă n-ai trecut, acolo, pe copearte, Ceapeul juravleano-ursacheano-coşneguţesc Suceava, ca să ştie boborul de ştabii narodului, dăm noi vreun şfanţ? Trebuie să pricepi, bă Hrehor, că bugetul judeţean îl au ăştia de la mamuţele lor oranj şi deranj daco-romane, iar dacă nu-i pupi în fund (fac parte din lanţul trofic al pupincurismului: pupă şi vor pupaţi), chiar dacă eşti cărturarul Constantin Hrehor sau, şi mai sublim, Academicianul Dimitrie Vatamaniuc, tot nu faci cât o ceapă degerată în parcarea mol a produselor cârnăţărite în Bucovina.

Sunt sigur că preşedintele Flutur nu ştie încă nimic despre umilirea corifeului culturii bucovinene, Academicianul Dimitrie Vatamaniuc, dar mă întreb ce se va întâmpla atunci când o să afle, citind acest editorial, în care pe drept îmi arăt colţii (de la Mircea Streinul ştiu că e obligatoriu să ne apărăm „poeticescul neam”). Speranţe prea mari nu-mi fac, din moment ce i-am spus, prin viu grai, că pigmeul arendaş al primăriei Fălticenilor a refuzat lansarea cărţii „Lumini fălticenene”, de martirul Eugen Dimitriu, şi nu s-a întâmplat nimic după aceea. E mai bine aşa, pentru că universitari din Iaşi, din Bucureşti şi din Cluj Napoca vin la Suceava special pentru a-şi procura menţionata carte a cărturarului Eugen Dimitriu (de ce s-o irosim pe gâşte?), cel schingiuit prin temniţele bolşevismului, odinioară, şi scuipat pe sfintele-i răni, astăzi, de „străjeri” precum arendaşul portocaliu al Fălticenilor. Cred că de asta am şi ales eu, care nu valorez nici cât negrul de sub unghia lui Dimitrie Vatamaniuc sau a lui Eugen Dimitriu, să-mi scot pe cheltuială proprie, în tiraj minim, spre sfârşit de noiembrie, „Povestea aşezărilor bucovinene”, ignorând, din vina „străjerilor”, nevoia de informaţii pentru localnicii din cele 293 localităţi din întreaga Bucovină despre trecutul lor obştesc, despre străbunii lor veşnic împilaţi şi nedreptăţiţi, ca să nu se creadă că ar avea vreun merit şi nemerituosul, în plan cultural, Consiliu Judeţean Suceava.