Lucian AVRAMESCU

Pun cap la cap informaţii disparate, zvonuri (trăim într-o pădure luxuriantă de şuşoteli aiuristice) şi întâmplări trăite nemijlocit. Românul cheltuieşte cel mai mult din puţinul lui câştig pe mâncare. Să dai aproape 70 la sută din leafă pe păpică şi să-ţi ghiorăie totuşi maţele pare un paradox. Dacă-l pritoceşti însă mai atent observi că totul se leagă într-o logică fără cusur. Luxemburghezul care are o leafă minimă de 2500 euro, dacă dă pe mâncare a cincea parte din ea, deci 20 la sută, înseamnă peste 20 de milioane de lei vechi româneşti. Un român care are 100 de euro pe lună, un pic peste patru milioane de lei, e tentat să-i dea pe toţi pe cartofi, varză şi fasole că astea astupă maţul şi te poţi prezenta sătul pe uliţă. Nu-şi poate îngădui somon fume că atunci toată leafa sau toată pensia se dizolvă contra unui kil de peşte. Nunţile, grăieşte un întreprinzător calificat în organizarea unor astfel de evenimente, s-au rărit rău de tot (tinerii nu mai dau buzna la însurătoare), iar când se ţin, meniul e rezumat, restaurantul ales la periferie, rochia miresei de împrumut, florile din piept cât furnica. Lumea se îmbracă de la second hand fără să se mai jeneze. Înmormântările, doar ele, sunt dese, cu toate că guvernul a tăiat şi ajutoarele de înmormântare. Ticăloşi românii. Obraznici. Mor chiar dacă s-a scumpit moartea. Doi colegi de liceu s-au prăpădit de curând fără să mai apuce pensia. Un medic cardiolog a făcut infarct la 50 de ani lângă pacientul salvat după un accident al inimii. Îl ştii pe Sile din Salcia, ăla de juca fotbal cu noi şi spunea bancuri de te prăpădeai de râs? Cum să nu-l ştiu?!  Ei, află că ieri l-au îngropat. Păi era mai mic, nu împlinise 55 de ani. Aşa e. Îl lăsase nevasta după ce firma la care lucra a dat faliment, iar el ajunsese falit. Se luase de băut, bea toate porcăriile şi vorbea singur pe uliţă. L-au găsit înţepenit în casă.

Mâncăm puţin şi prost, ne războim între noi pe nimicuri care ne ard ficaţii, ne îmbrăcăm cu haine vechi, nu mai cumpărăm decât rar de tot cărţi, încălzim odăile cât să nu degere ăla mic în pătuţ. Avem cele mai mici câştiguri salariale din Uniunea Europeană, iar delegaţia FMI, prezentă iar în România, văzând că nu crăpăm toţi, e convinsă că mai poate strânge şurubul pentru a ne acorda un nou împrumut. E visul prezidenţial, iar când visează ceva domnul Băsescu, musai aşa va fi. S-a scumpit moartea (cruci, popi, sicriu, giulgiu, gropari) şi, constat cu surprindere, s-au ieftinit românii. În pieţele italiene sau spaniole, unde se adună în zori emigranţii care se oferă cu ziua, cel mai ieftin găseşti un român. E bun la orice. Scoate bălegarul din grajdurile de cai sau vaci, desfundă closete, spală rufe, îl sui pe casă să-ţi coasă acoperişul rupt pe la tivuri. Şi în ţară românii se dau pe nimic. S-a cerut desfiinţarea salariului minim, că tot e atât de minim încât aproape că nu se mai vede, în Parlament puterea a votat ”din eroare” o lege care nu-i convine, că e cu scăderi de preţuri şi de impozite pe pensii, jumătate din primăriile din ţară nu mai au bani pentru salariile puţinilor salariaţi rămaşi şi nu mai au o leţcaie pentru iluminatul stradal. Noaptea becul din faţa primăriei satului meu nu se mai aprinde. Întunericul e ieftin. Întunericul nu se contorizează. Ca şi românul, întunericul nu face doi bani. E din belşug. Doar românii, marfă din ce în ce mai rară, nesocotind legile pieţei, nu se scumpesc. Dimpotrivă, se devalorizează. Deodată cu ţara lor, cu pământurile lor, cu împuţinatele lor bogăţii.

Tarabă mondială. Criză şi supraproducţie. Se vând nasturi, maşini, agrafe de păr, titluri de stat americane şi acţiuni prin bursă. Se vând şi români. Ia românul, neamule, ia românaşul, la unul pe bani dau doi gratis, ia că doar pe ăştia îi mai am. Sunt cam scorojiţi, dar nu vă luaţi după aparenţe. Trag bine la jug şi se mulţumesc cu o mână de fân. Nu protestează niciodată, oricâte bice le-ai aplica pe spinare.

P.S. Se pun întrebări legitime în legătură cu protestul prelungit al învăţătoarei Anghel din Caracal. Nu cadrează cu statura docilă şi bleagă a românului epocii băsesciene. Concluzia e una singură. Femeia a fost teleportată aici din altă galaxie pentru a tulbura priveghiul naţional, tihna unei înmormântări colective asumate.