Lucian AVRAMESCU

Minunatul şi inegalabilul nostru preşedinte, domnul Traian Băsescu, unicul bărbat politic într-o ţară cu politicieni scopiţi, cel care conduce guvernul şi patria  în chiloţi, de pe marginea piscinei, îndrumând-o telefonic, în timp ce se scobeşte cu un băţ în urechea rămasă vacantă patriotic, s-a năpustit de câteva zile pe chestiunea impozitării. Preşedintele s-a mai pronunţat şi alte dăţi asupra acestui delicat şi usturător subiect, dar niciodată cu atâta determinare. Aş zice că niciodată cu atâta înverşunare. Sigur, ca întotdeauna, domnul Băsescu are dreptate. Are dreptate când spune că-i o tâmpenie să ne împrumutăm la FMI şi are o şi mai mare dreptate când  proclamă că ar fi o tâmpenie să nu ne împrumutăm. Are dreptate şi când spune dimineaţa că ţara nu este, ca altele, în criză şi are, fireşte, dreptate când la prânz proclamă exact pe dos, adică suntem până în gât în materia gălbuie a nenorocirii.

Ar fi nedrept ca enoriaşii sectei Băsescu, noi toţi, închinători la falnica lui luciditate, alimentată de cu zori cu sucuri de esenţă tare, să ne punem întrebări dacă nu cumva impozitarea asta totală, a tuturor veniturilor, într-o lume în care veniturile nu prea mai sunt, nu este cumva o măsură, hai să nu-i zicem aberantă sau criminală, ci nu îndeajuns pritocită în mustăria gândului.

Ar fi urât şi nedrept din partea noastră, a unora fireşte, încă nedaţi pe brazda supunerii, să nu-l ascultăm, chiar orbeşte, pe domnul Băsescu, cel care ne îndrumă, ne dă – ca părinte şi şef suprem – sfaturi minunate sub formă de ordine. Vă amintiţi desigur cum a îndrumat-o pe bătrâna aia rămasă fără casă, fără moş, fără lighioane în bătătură să-şi facă singură pâine, că doar trăieşte la ţară. Ce atâta văicăreală! Ţi-a luat apa hambarul? Ei şi? S-au mai văzut cazuri. Pâinea, când vrei şi eşti patriot şi nu-l enervezi cu minciuni pe preşedinte, poate fi frământată şi dintr-un aluat fără făină. Se poate coace, dacă nu eşti cumva o nemernică de simpatizantă a opoziţiei, şi fără cuptor. Ei bine, pâinea asta care se poate face din nimic şi se poate coace în nimic este subiectul ultimei opere filosofico-literare a gânditorului Traian Băsescu, aflat la vârsta la care începe să-şi imortalizeze, pentru viitorime, profunzimile vizionare.

Cum să impozitezi, s-ar putea întreba un bleg ca mine de pildă, ceva ce nu e? Păi de-aia e Băsescu preşedinte şi nu un scârţa-scârţa pe hârtie, din ăştia alimentaţi de moguli să dea cu vorba. El ştie. Trebuie, zice apăsat, iar o babă din satul meu, surdă, plânge văzând mimica gravă a preşedintelui (ea e fan Băsescu şi e convinsă că iar i-a făcut rău cineva), trebuie, subliniază sonor singurul bărbat politic rămas cu gogonelele întregi, impozitat orice venit. Altfel nu suntem o ţară constituţională, europeană, reformată şi democratică. Dacă un singur leu rămâne neimpozitat şi nu-şi varsă cota lui de contribuţie la buget, ne-am ars. Adio stat de drept, adio UE, adio tot. Ca atunci când cu mărirea cu 50 la sută a lefurilor dăscălimii. Dacă această lege care e lege promulgată nu se aplică, vai de mama noastră de stat. Decădem în starea de trib, ne punem câte o frunză dinainte şi ne întoarcem în peşteri. Legea, vă amintiţi, a fost aplicată  fără a fi pusă vreodată în practică, iar isprăvirea, fericită pentru domnul Băsescu a campaniei electorale, i-a pus cruce. Degeaba s-au văicărit cei care ziceau că suntem în peşterim fiindcă legea nu numai că n-a fost aplicată, ci a fost interpretată fix pe dos. Veţi trăi bine, din ce în ce mai bine, prin înfometare. Aşa se fabrică, prin  lungi şi omorâtoare asceze, sfinţii. De ce n-am deveni noi primul popor de sfinţi din lume?

Noul concept asupra impozitării nimicului se înscrie, logic, în această filosofie socială al cărei părinte şi gânditor este domnul Băsescu. Cum să impozitezi să zicem pensia acelei ţărănci din Mehedinţi care primeşte de ani de zile un leu pe lună? Simplu, aşa cum se impozitează orice venit. Mergi la fisc, pe jos fiindcă n-ai bani de autobuz, stai la rând, că prin rărirea casierilor cozile s-au lungit, şi plăteşti cota cerută. Bine, bine, dar sunt oameni care n-au nici-un venit, nici salariu, nici pensie, nici pământ să planteze barabule. Se hrănesc căutând  prin tomberoane şi uneori, din ce în ce mai rar, e drept, fiindcă lumea nu prea mai aruncă resturile alimentare, descoperă un colţ de pâine, o felie, mâncată pe jumătate, de salam. Se cheamă ăsta venit? Ce să impozitezi de aici pentru buget? Bugetul – am uitat să spun - este grămada aia de miliarde de euro care se adună din biruri şi e cheltuită în folosul naţiunii de domnii şi doamnele Băsescu, Udrea, Boc, Videanu, Berceanu, Blaga. Deci, se impozitează. Sunt resturi de pâine? Şi ce dacă? E un venit. Dintr-un rest de Adam, Creatorul a făcut-o pe Eva. Acel rest poate fi decisiv pentru soarta bugetului naţional. Din el domnii Băsescu,  Boc, Berceanu şi ăilalţi patrioţi plătesc pensii, salarii şi ce mai consideră dânşii nimerit pentru plată. De ce s-au mai împrumutat la FMI? De-aia, de-o siguranţă. Nu poate fi impozitat nimicul? Poate, ţi-ai dracului de clevetitori!