Lucian AVRAMESCU

Spitalul numit România, plin ochi de bolnavi şi văduv de doctori şi asistente, îl cuprinde, conform zvonurilor, şi pe domnul Băsescu, iubitul şi realesul nostru preşedinte. Cică ar fi bolnav, ba că e chiar grav bolnav şi nu mai are timp să-şi isprăvească mandatul şi să-şi termine duşmanii, atâţia câţi au mai rămas teferi. Că s-a gârbovit, că i s-a lăţit calviţia, pitită o vreme sub celebra şuviţă, că scârţâie de şale şi strănută din încheieturi. Gurile duşmănoase cleveteau că totul i s-ar trage de la tovărăşia neîntreruptă cu Mister Johnny, de la nopţile pierdute şi dimineţile mahmure. Ei bine, nu-i adevărat. Să crape mogulii, să se otrăvească în gât cu terebentină găozarii de ziarişti (ăia care-l critică, nu toţi), să facă scarlatină de oftică opoziţia care şi aşa suferă de o pronunţată anemie. Preşedintele e sănătos. E chiar sănătos tun. Tun, tanc, bombardier supersonic. Te pomeneşti că a venit un comunicat medical oficial, iscălit de academia doctorilor! Aş! A venit ceva mult mai acătării şi mult mai credibil. A venit un comunicat chiar de la împricinat, rostit triumfător în faţa doamnei Culcer, directoarea ştirilor televiziunii publice, ziaristă cu un pronunţat spirit polemic la adresa preşedintelui cu atât mai mult cu cât chiar domnia sa a uns-o în funcţie. Sunt sănătos tun, a tunat preşedintele, înmuind-o  de emoţie pe îndrăgostita sa adversară, eliberată de povara unei obsesii. Cu cine să se mai certe în direct dându-i de fiecare dată replica tăioasă a unui „da, aveţi perfectă dreptate”, dacă preşedintele dă, doamne fereşte, colţul?

Şi totuşi, insistă în nemernicia lor ziariştii, de ce a mers domnul Băsescu la Spitalul Militar Central, ăla care face trierea bolnavilor pentru Paris sau Viena? Ce căuta acolo? O fi având vreo nedumerire legată de un şold, de un os, de o articulaţie şi doreşte să se asigure că poate conduce ţara şi niţel şchiopătat? Păi ţara, în faza de prăbuşire gravitaţională, pusă pe pilot automat, se duce direct în prăpastie, nu e nevoie de cine ştie ce pricepere. Da, dar preşedintele, patriot şi neputând dormi de grijile românilor (aşa ne răsfaţă el) trebuie să se asigure că nu va fi nici un impediment pe traseul bine ales al dezastrului. Ei bine, pentru a nu muri proşti, tot bolnavul (închipuit de noi) ne scoate la liman. Şi s-a pus pe povestit. Dimineaţa, aflu cu invidie, preşedintele înoată chiar şi o oră în piscină şi, încă ud, se apucă de sunat miniştrii. Aşa a păţit mai ieri. Neliniştit de ce s-o fi petrecut peste noapte cu ţărişoara, sună ud şi în slip, cu apa în urechi, cum avea să ne spună un ministru. Aici uită să ne spună pe care dintre ei să-l fi deranjat aşa matinal. Trebuie să fie vorba de un ministru important. De Boc nici pomeneală. Ăla nici ministru nu e. Putem deci fabula. Un prieten al meu crede că a sunat-o pe doamna Udrea, însărcinată chiar de preşedinte cu responsabilitatea dezvoltării regionale a României. Un fel de ministru al miniştrilor. Eu, mai ponderat, cred că a sunat-o pe ministresa turismului să-i ceară lămuriri despre logo, brand şi frunză, toate ghemuite într-o simbolică savantă. Cum a fost la Shanghai, ce mai e pe la Paris, cum suporţi însărcinările pe care ţi le-am dat? Şi totuşi dacă l-a sunat pe Berceanu să-i spună că, picând rău în sondaje, ar fi cazul să treacă pe linie moartă. Şi cum toate liniile noastre ferate şi neferate sunt moarte, ministrul transporturilor e liber să aleagă unde va merge. Poate a sunat PD-L-ul, echivalat cu un ministru, şi i-a zis că s-a scufundat în sondaje mai rău ca România! Măi partiduleţule de 12 la sută, te dau afară din inima mea! Mă tragi în jos. Nu ţi-e ruşine  să tai pensii, să tai salarii! Păi n-aţi zis dumneavoastră, ar fi putut să bâiguie, printr-o voce colectivă, partiduleţul. Eu? Măi neisprăviţilor! Poate eram sub influienţa alcoolului, hă, hă, hă. Aici preşedintele a intrat la bănuială. Ori interlocutorul rămăsese mut, ori el nu auzea. Avea apă în organismul timpanelor. A tropăit într-un picior, cu capul pe o parte, s-a scărpinat  în ureche cu un beţigaş din ăla care are în farmacii vată la cele două capete, dar în farmacia personală a preşedintelui are la unul singur. Zgămâindu-se în timpan cu partea neînvelită a băţului, s-a rănit la auz. Şi uite aşa a fugit la doctor, iar doctorul – povesteşte, contrazis de orelişti, preşedintele – i-ar fi turnat rivanol în trompa lui Eustache şi s-a vindecat mintenaş. Să crape mogulii, să turbeze găozarii, să se dea de ceasul morţii opoziţia care n-a apucat să treacă de partea lui Băsescu. Şi uite aşa am încălecat pe o gogoaşă şi vă spusei povestea aşa cum am auzit-o de la bulibaşă.