Ion DRĂGUŞANUL

Există, la Gura Humorului, o „cetate miraculoasă”, ascunsă în coama muncelului, ale cărei ruine semănau, în 1896, cu cele ale Cetăţii Suceava, pe care tocmai începuseră să le scoată la iveală doi austrieci, arhitectul Karl Adolf Romstorfer şi primarul Franz cavaler Des Loges.

Cetatea Homorului nu a avut austriecii săi, care să o caute şi s-o încredinţeze patrimoniului umanităţii, aşa că, odată cu trecerea timpului, a fost şi mai tare înghiţită de pământ, cu ajutorul oştirilor lui de vegetaţii. Nici astăzi nu mai există austrieci prin părţile noastre, aşa că, profitând de faptul că Gheorghe Flutur vorbeşte nemţeşte (glumesc, încă nehotărât dacă să-i zic României turistice Gardinberg sau Sadagura, deci „Grădina Muntelui”), îi adresez provocarea de a determina recuperarea Cetăţii Homorului, ale cărei ruine „seamănă să fie mai vechi decât cele din Suceavă”, deşi „sunt în extensiune mai mică”. Arheolog avem, pe doctorul în arheologie Ioan Mareş, ne lipsesc doar câţiva săpători, pe care-i pot pune la dispoziţie Primăria Gura Humorului sau Consiliul Judeţean Suceava (nu şi partidele politice, căci săpătorii lor distrug, nu recuperează), astfel ca lucrările de prospecţiuni să poată începe încă din cursul acestei veri, pentru a determina vechimea Cetăţii Homorului (poate fi anterioară anului 1286, ba chiar dacică, după cum opinează unii arheologi şi istorici), mărturiile scoase la iveală putând figura într-un viitor muzeu al oraşului Gura Humorului (după cum au procedat şi austriecii Sucevei).

Informaţii despre ruinele Cetăţii Homorului, în 1896, există, datorită învăţătorului humorean Dimitrie Mitric-Bruja, care le-a aflat „ceva către nord-ost de la Humor, pe un vârf conic de munte”, deci pe muncelul din vecinătatea Casei de Cultură, pădurea formându-i „zidurile de apărare”. Muncelul „formează, din partea sa sudică, un con rotunjiu şi o fi măsurând, de la poalele sale şi până-n vârf, ca la 250 metri. Vârful muntelui formează, deasupra, un platou, pe care zac, de multe sute de ani, ruinele unei fortăreţe cavalereşti... Zidurile sunt în stil antic”.

Dimitrie Mitric-Bruja ne lasă şi dimensiunile „rămăşiţelor acestor ziduri, cari formează, la un loc, un cadru gigantic: Zidul nordic = 44 paşi în lungime; Zidul ostic = 64 paşi în lungime; Zidul sudic = 99 paşi în lungime; Zidul vestic = 77 paşi în lungime.

Prin urmare, periferia totală a murilor face 284 paşi moderaţi. De observat este că unele părţi din aceste ziduri sunt mai bine conservate, iar altele mai puţin. Aşa măsură: Zidul nordic – 12 paşi în înălţime; Zidul ostic – 13 paşi în înălţime; Zidul sudic – 11 paşi în înălţime; Zidul vestic – 10 paşi în înălţime.

Afară de aceasta, se mai observă, în întreaga dimensiune a acestor ruine, mai multe gropi şi ridicături neregulate, prin urmare o suprafaţă diferită, nenivelată.

Din toate părţile, ruinele fortăreţei acesteia sunt acoperite, la poalele lor, cu pădure deasă şi frumoasă. În partea nordică, însă, un şanţ de 12 paşi, în adâncime, desparte zidul nordic de coama muntelui. Ceva mai în afund de pădure, de la zidul fortăreţei cătră vest, un pârâu mic desparte fortăreaţa de pădure şi de falnicul munte. Peste acest pârâu, un pod, numit „Podul Dracului”, înlesneşte trecerea în pădurea nordică”.

Cetatea Homorului există, poate fi scoasă la iveală, în baza unui proiect cu finanţare europeană, dar, înainte de aceasta, este nevoie de prospecţiuni, care să argumenteze acel proiect cu datele ştiinţifice necesare. Arheologul, angajat al Muzeului Bucovinei din Suceava, domnul profesor doctor Ioan Mareş, obişnuit cu îmbrâncirea în cenuşiul anonimizant al patriei noastre, Sadagura (Grădina Muntelui), este dispus să se apuce de lucru imediat, lipsindu-i doar săpătorii, pe care Muzeul Bucovinei nu are din ce-i plăti.

Cetatea Homorului (Repedei, în tătară) ar întregi, împreună cu mănăstirile Voroneţ şi Homor, un triunghi al vechii spiritualităţi româneşti, dar ar şi contribui, prin mărturiile care se vor scoate la iveală, şi la limpezirea informaţiilor despre veacurile prestatalităţii moldave.

Ştiu că Gheorghe Flutur, dacă va afla despre Cetatea de deasupra casei sale, va transforma provocarea în faptă şi se va implica total în recuperarea „cetăţii miraculoase” de la Homor, care, readusă în patrimoniul universal, va da concreteţe sublimă proiectului său, „Pelerini în Bucovina”, şi va stârni interesul tuturor.

Problema este dacă Gheorghe Flutur este sau nu un Franz cavaler Des Loges, iar eu sunt gata să pariez, fără nici o ezitare, că da.